Unde dai şi unde crapă…

Cine a spus că dosarul pe care-l lucrează cu spor DNA-ul, taman înaintea alegerilor prezidenţiale, poate constitui un “Microsoftgate” n-a greşit prea mult.

Într-adevăr, nu e puţin lucru să oferi fiarei de presă setoase de sânge de VIP-uri o porţie de nouă foşti miniştri, asupra cărora planează serioase acuze de corupţie şi spălare de bani.

Culmea este că această investigaţie în ale cărei cârlige s-a prins această pradă bogată a pornit ca o banală răfuială a actualei puteri cu cea care a precedat-o. După obiceiul locului, Corpul de Control al Primului-Ministru – organism care controlează instituţiile guvernamentale – mai mult pe cele trecute decât cele prezente – şi-a făcut datoria luând la bani mărunţi portofoliile ocupat anterior de oamenii lui Băsescu – via Boc. Dintre toate anchetele, cea mai lesnicioasă – ca finalizare – părea să fie care lega două ministere – Educaţia şi Telecomunicaţiile – de o afacere cam încurcată cu licenţe de calculator. Mai presus, Corpul de Control descoperise că fuseseră plătite mai multe licenţe decât avea calculatoare Ministerul Educaţiei în şcoli, iar contractele de închiriere fuseseră trecute prin filtrul Telecomunicaţiilor. Daniel Funeriu – celebrul analist al pixelilor albaştri din filmul “Scatoalca lui Băsescu”, şi Valerian Vreme, inodorul, incolorul şi insipidul ministru pus de baronii lui Boc la ministerul responsabil cu Informatica, păreau prăzi uşoare, aşa că dosarul a fost livrat, printre primele, DNA-ului. Numai că aici, harnicii procurori independenţi de influenţa prezidenţială, au săpat în stratul doi şi trei al afacerii, ajungând până la “punga” care a alimentat o afacere spectaculoasă.

Mai pe scurt, confruntat cu pericolul de a fi sancţionat şi amendat pentru utilizarea frauduloasă a licenţelor de calculator folosite de întregul aparat guvernamental, Năstase a ordonat reglarea legală a afacerii. Sarcina a căzut în spinarea miniştrilor de la Educaţie şi Telecomunicaţii şi – bineînţeles – a “centrului vital” de la Secretariatul General al Guvernului, condus de celebrul Micky Mihăilescu (cel cu brevetul “ciocului mic”). S-a descoperit că pentru licenţele închiriate prin subsidiari europeni ai Microsoft, s-au plătit, la preţuri supraevaluate pentru un număr excesiv de mare de licenţe. Oferta odată acceptată ar fi fost recompensată prin comisioane grase virate pe căi întortocheate.

Procurorii cred că au identificat exact ce bani au fost în joc şi unde au ajuns: la câţiva dintre corifeii guvernului din 2000-2004, în fruntea cărora se află omul cu banii – fostul ministru al Finanţelor Mihai Tănăsescu, actualmente mare grangur pe la finanţele europene.

Probabil că lui Ponta îi vine aum să-şi dea pumni în cap pentru efectul de bumerang al anchetei: implicarea unor nume precum Andronescu, Nica, Ţicău, Mihăilescu sau Tănăsescu, “stâlpi” foşti sau actuali ai partidului sau şi ai aliaţilor, poate constitui o gravă lovitură pe care competitorii electorali o vor specula din toate puterile.

Şi nu e numai asta: dintr-un moment în altul trebuia să apară şi partea a doua a anchetei, axată pe achiziţiile de la EADS, pentru securizarea frontierelor în vederea accesului în Schengen, unde intră în scenă alţi câţiva foşti miniştri de pe la Interne şi de la alte structuri.

Evident, acuzaţiile trebuie dovedite şi probabil că parchetul va mai avea de lucru după ce (şi dacă) va primi acordul parlamentului şi preşedintelui pentru a-i ancheta pe cei vizaţi. Chiar dacă chestiunea este de durată, impactul imediat poate fi unul dezastruos pentru competitorii la cea mai înaltă funcţie în stat, legaţi într-un fel sau altul de personajele implicate.   

P.S. Să nu vă faceţi însă iluzii în legătură cu competenţele cibernetice ale procurorilor DNA. Mare parte din probator le-a fost pus la dispoziţie de către FBI, cel care a descoperit tărăşenia, investigând sumele date drept mită de către dealerii Microsoft.