Curs BNR

1 EUR = 4.9763 RON

1 USD = 4.6625 RON

1 GBP = 5.8158 RON

1 XAU = 356.8680 RON

1 AED = 1.2695 RON

1 AUD = 3.0043 RON

1 BGN = 2.5443 RON

1 BRL = 0.8909 RON

1 CAD = 3.3895 RON

1 CHF = 5.1291 RON

1 CNY = 0.6441 RON

1 CZK = 0.1968 RON

1 DKK = 0.6670 RON

1 EGP = 0.0960 RON

1 HUF = 1.2637 RON

1 INR = 0.0558 RON

1 JPY = 3.0201 RON

1 KRW = 0.3392 RON

1 MDL = 0.2616 RON

1 MXN = 0.2750 RON

1 NOK = 0.4235 RON

1 NZD = 2.7635 RON

1 PLN = 1.1489 RON

1 RSD = 0.0425 RON

1 RUB = 0.0495 RON

1 SEK = 0.4281 RON

1 TRY = 0.1436 RON

1 UAH = 0.1177 RON

1 XDR = 6.1402 RON

1 ZAR = 0.2449 RON

Editia 8166 - 19 apr 23:49

Pacientul maghiar

Autor: Octavian ANDRONIC

Publicat la 28 noiembrie 2014

 În seara în care Convenţia Democratică a câştigat (?) alegerile parlamentare din 1996, în studioul Antenei 1, unde organizasem maratonul „Turneul Candidaţilor” au început să sosească reprezentanţii partidelor pentru a face primele declaraţii. Printre aceştia, Viorel Cataramă, membru al PNL, pe care l-a luat gura pe dinainte şi a clamat ferm că Convenţia nu se va alia cu UDMR. Declaraţia sa a stârnit vâlvă în interiorul CD şi au venit repede dezminţiri. Scorul electoral arăta că fără UDMR, nu se putea prelua puterea în locul PDSR şi astfel blocul etnic maghiar (nici astăzi nu figurează ca partid politic) a intrat pentru prima  dată la guvernare, de unde aproape că n-a mai ieşit până astăzi. Un alt episod reprezentativ s-a petrecut în 2004, în ajunul alegerilor, când – aflat într-un turneu prin Transilvania – Mircea Geoană a declarat, la Cluj, că PSD nu se va alia în nici un caz cu UDMR. De atunci i se trage fostului preşedinte eticheta de „prostănac”, pe care Iliescu i-a lipit-o pe frunte într-un comentariu făcut pe seama acestei gafe într-un cerc restrâns.
UDMR s-a înscris, de aproape două decenii, în schema balanţei puterii pe care o înclină în partea care răspunde în modul cel mai adecvat cerinţelor sale. În ansamblul formaţiunilor politice (din care, paradoxal, nu face parte) UDMR se prezintă ca cel mai disciplinat şi coerent eşalon. Aici deciziile se iau în mod democratic şi puţinii preşedinţi pe care i-a avut formaţiunea nu s-au transformat în nişte dictatori, cum se întâmplă frecvent pe la alţii. Marele avantaj al UDMR a fost bazinul electoral propriu, constant şi dedicat, rarele sciziuni produse de un Tokes sau de alţi veleitari nesoldându-se cu pierderi semnificative. Surprinzător pentru unii, din 1996 partidul a început să-şi desemneze şi un candidat la preşedinţie, în ciuda şanselor minime, intuind însă valoarea de negociere a voturilor proprii în turul al doilea.
Desigur, alianţele pe care le-a făcut n-au fost scutite de surprize. Maghiarii n-au obţinut întotdeauna ce-au dorit şi ce au solicitat, supralicitările fiind făcute cu bună ştiinţă, pe principiul „cere mult şi obţine cât se poate”. Atunci când încălcarea înţelegerilor a devenit flagrantă, n-au ezitat să se manifeste – iar căderea guvernului Ungureanu este, în parte, şi opera lor. Autointitulându-se partid de centru – pentru că opţiunea pentru etnicitate anulează apartenenţe la dreapta sau la stânga – UDMR şi-a conservat dreptul de a face, la momentele oportune, pasul decisiv într-o parte sau alta a spectrului. Cum se întâmplă acum, când conducerea UDMR a notificat aliatului în curs faptul că va analiza cu seriozitate dacă rămâne pe această poziţie sau se alătură opoziţiei. Este, însă, doar o arătare a pisicii, în ideea punerii unei presiuni suplimentare asupra lui Ponta pentru a obţine cele câteva concesii rămase restante. Pentru că nu cred că Hunor and Comp vor da, încă de pe acum, vrabia din mâna guvernării pe cioara de pe gardul Cotrocenilor...
Poate la anul, când se vor mai limpezi apele mereu tulburi ale politicii...    
 
+0 -0

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading