Ziua Marii Neruşinări Naţionale

Data de 1 august poate să rămână în calendarul aniversărilor ca data Marii Neruşinări Naţionale. Ca ziua Lipsei de Decenţă sau cea a Sfidării Proştilor. De către cei 48 - sau câţi or fi de fapt - beneficiari ai majorării triple a salariilor lor de bugetari de lux.

Desigur, nimeni nu cred că poate spune că un preşedinte sau un premier trebuie să fie plătit ca un şef de birou de la Fiscul de sector. Responsabilitatea pe care o incumbă o asemenea drăgătorie publică implică o evaluare corespunzătoare a remuneraţiei. Cât de mic ar fi bugetul - vorba lui Pristanda - remuneraţia nu poate să fie una de batjocură.

Nici nu este. N-or fi exorbitante actualele lefuri de miniştri sau de super-demnitari, dar nici de mizerie nu sunt. Cu atât mai mult cu cât sistemul a dezvoltat o tehnologie subtilă de compensaţii. Nimeni - nici preşedintele şi nici ministrul Sportului - nu trăieşte din leafă. Există o sumă întreagă de sporuri şi de beneficii (de genul C.A.-urilor) care dublează cel puţin suma de pe „fluturaş”. Nu mai vorbesc - în cazul celor care călătoresc mai mult - de diurnele consistente pe care nimeni nu le cheltuieşte pe mâncat şi pe dormit în ţările vizitate. Mai sunt şi locuinţele de serviciu, cu chirii modice, şi maşinile puse la dispoziţie pentru orice fel de deplasări şi - nu uitaţi - posturile calde şi bine remunerate în administraţie pentru neveste, amante şi copii.

Chiar în condiţiile astea de mizerie, un demnitar din categoria celor 48 poate pune liniştit la păstrare, pe dobânzi bune, leafa. Sau o poate folosi ca bani de buzunar.

Majorarea acestei „retribuţii” - cum le spunea Ceauşescu - era desigur necesară, în contextul sporurilor pe care Guvernul le acordă diferitelor categorii de bugetari. Dar nu erau o prioritate! Iniţiativa lui Oprea, de a da ordonanţa în absenţa lui Ponta, face parte din strategia sa clasică de “mituire” a mai-marilor zilei pe care se poate baza în demersul său cotidian de a ajunge pe poziţia inexpugnabilă pe care şi-o doreşte atât de năpraznic. Modul în care a fost primită de unii dintre beneficiari frizează şi el, dacă nu ridicolul, măcar neruşinarea. Unul dintre aceştia, pus la adăpost pe vreo cinci ani de orice nevoi materiale, a emis năucitoarea concluzie că în felul acesta va fi combătută corupţia. A cui corupţie? A preşedintelui statului? A guvernatorului BNR? A preşedintelui Curţii Constituţionale sau a şefilor Senatului şi Camerei?

Reacţia lui Ponta, la întoarcere, a fost una pur politicianistă. A zis el, în aplauzele mulţimii, că lefurile demnitarilor vor fi majorate odată cu cele ale prostimii bugetare. A zis că nu-l durea gura. Şi s-a deszis cât a putut de repede, după ce a încasat prinosul de recunoştinţă al fraierilor.

Rămâne, deci, cum am stabilit: de 1 august, intră în calendar Ziua Marii Nesimţiri Naţionale, a Lipsei de Decenţă sau a Sfidării Proştilor. Ziceţi-i cum vreţi, că tot aia e…