Adevăratul sfetnic

Un rege al Persiei a vrut să îşi aleagă un sfetnic care să fie şi credincios, şi înţelept. Ca să găsească omul potrivit, a pus la cale o încercare de felul acesta: într-o zi, a chemat la palat pe cinci dintre cetăţenii cei mai de seamă şi despre care se vorbea mai mult în oraş. Când aceştia s-au adunat, le-a zis:
- Iată, pe degetele mele am cinci inele cu diamante mari. V-am chemat ca să aud din gura voastră adevărul, iar aceste inele vor fi plata sincerităţii voastre. Vă rog să îmi spuneţi drept şi fără linguşire ce credeţi voi despre mine şi despre felul în care cârmuiesc ţara.
Ei, uimiţi de frumuseţea şi de mărimea diamantelor şi voind să le dobândească, i-au răspuns regelui cu laude mari, ridicându-l care mai de care deasupra marilor cârmuitori de împărăţii şi ţări. I-au vorbit cu mult entuziasm despre darurile şi virtuţile fără seamăn pe care le are şi au sfârşit prin nişte laude atât de exagerate, încât n-ar fi putut găsi cuvinte mai frumoase prin care să laude puterea şi slava lui Dumnezeu.
Regele era mulţumit şi, scoţând câte un inel, l-a dat fiecăruia pe rând după cum vorbise. Cel de-al cincilea tăcea mereu văzându-l regele îi zise:
- Dar tu, ce crezi despre mine? Şi de ce taci?
Acesta îi răspunse:
- Eu cred altfel decât aceşti prieteni ai mei. Eu cred că toată puterea ce o ai ţi-e dată de Dumnezeu numai spre binele poporului ce-l stăpâneşti şi odată va trebui să dai socoteală de felul în care ai întrebuinţat-o. Şi mai cred, rege, că toată mărirea ta de acum va pieri în întuneric, dacă râvneşti numai strălucirea zadarnică şi cuceriri fără e folos şi nu săvârşeşti o neabătută împlinire a tuturor datoriilor tale de rege. Acestea le cred eu!
Atunci regele a răspuns vesel:
-    Şi eu tot aşa cred! Şie nu îţi dau inelul, ţie îţi dau încrederea şi prietenia mea. Voiesc să stai mereu lângă mine şi să-mi fii sfetnic, pentru că în tine am găsit  prietenul sincer pe care de mult îl caută inima mea!
A doua zi, cei patru au venit foarte grăbiţi la palat ca să îi spună regelui că negustorul de la care cumpărase inelele îl înşelase, căci toate cele patru diamante erau false. Zâmbindu-le, regele le-a spus:
-  Voi credeţi că eu nu ştiam că sunt false? Voi mi-aţi dat laude mincinoase, eu v-am dat diamante asemenea. V-am plătit cu aceeaşi monedă, aşa că acum nu pot să înţeleg de ce aţi venit să vă plângeţi.