Al patrulea mag

Într-o poveste veche se spune că magii care s-au dus să se închine Pruncului născut în ieslea Betleemului nu au fost trei, ci … patru. Însă, cel de-al patrulea mag, prin împrejurări deosebite, nu a ajuns cu ceilalţi trei să se închine Pruncului. Se spune că el şi-a vândut toată averea şi a cumpărat trei pietre nestemate – un safir, un rubin şi  perlă – pentru a le dărui Pruncului. Rătăcindu-se de ceilalţi trei, în drumul spre Betleem a întâlnit un om grav bolnav pe care l-a dus la un doctor şi i-a dat acestuia safirul pentru a se îngriji de omul bolnav. A ajuns destul de târziu la Betleem, când déja soldaţii lui Irod ucideau pruncii aşa cum poruncise regele. Magul a dăruit rubinul unui soldat care se pregătea să ucidă un copil şi astfel copilul a scăpat cu viaţă. Întârziind atât de mult magul a rătăcit, nemaiavând parte nici de călăuzirea stelei. Dar nu a deznădăjduit. Astfel, după mai bine de 30 de ani el a ajuns să-l vadă pe Hristos chiar pe Golgota având cu el, din cele trei daruri, doar perla. Dar, şi pe aceasta a dăruit-o unor soldaţi care duceau la temniţă o tânără. Aceştia văzând piatra au eliberat-o pe tânără. A ajuns lângă crucea Mântuitorului oarecum trist pentru că nu mai avea niciun dar de oferit. Privea cu inima grea către Împăratul dumnezeiesc răstignit, bucuros că totuşi, a ajuns
să îl vadă. Domnul Hristos, privindu-l şi cunoscându-i tristeţea, i-a zis:
- În sfârşit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri.
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu?! - răspunse magul, uimit.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiaşi. Or, dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, adevărat îţi spun, că este cel mai de preţ dintre toate.
Iată, cum, fapta bună născută din iubire şi însoţită de credinţă poate transforma inima în ieslea naşterii, în Golgota răstignirii şi în mormântul Învierii. Pe Dumnezeu îl întâlnim cel mai uşor în aproapele nostru.