Anul care vine să aducă numai bine

Firesc este, ca la finalul unei perioade, să facem un bilanţ. Cred că, de am face această privire spre cele împlinite am putea fi mai buni, mai fericiţi. Uneori evităm această apreciere, de teamă că am putea fi dezamăgiţi. Deşi este posibil, cred că fiecare se străduie să împlinească binele şi gândind la împliniri avem satisfacţie. Sunt tentat, chiar, să presupun că fiecare are mai multe împliniri decât nereuşite, deci mai multe motive de a se bucura. Dacă stăm bine să cugetăm, chiar şi greşelile ar fi bine să le analizăm cu luare aminte. Înţelegând cum şi de ce am greşit există posibilitatea să greşim mai puţin la următoarele activităţi deci, să fim mai buni mai performanţi.
Finalul unui an este un moment protrivit pentru astfel de analize şi cu siguranţă pentru planificări ale celor ce ar fi minunat să le facem în anul care vine.
Fiind fiinţe create, pentru a trăi împreună cu ceilalţi ne putem împlini alături de cei din jur. Chiar şi proiectele noastre sunt mai frumoase, mai mari şi ne aduc bucurii, câtă vreme se împlinesc pentru şi cu cei dragi. Pe cât grupul celor dragi este mai mare bucuriile cresc. Dacă toţi din jurul nostru ne împlinesc şi se împlinesc în proiectele noastre suntem cu adevărat fericiţi. Când privim la societatea apropiată, în care au tot fost tulburări, sau chiar mai îndepărtată, unde sunt multe tensiuni între musulmani şi creştini, speranţele scad. Tânjim deci la fericire, dar este imposibil de împlinit. Sigur trebuie să găsim o soluţie pentru anul care vine, nu concepem să îl aşteptăm pesimişti.

Iată îngerul Domnului se arată
Ca şi în alte situaţii sunt convins că ceea ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu. Cred că cititorii fideli ai acestei pagini, deja, se aşteaptă să fac referire la o învăţătură ce poate fi însuşită din textul Evangheliei, care nu este altceva decât Trupul tainic de cuvinte al Învăţătorului desăvârşit. Urmărind pericopa duminicii am constatat că Iosif a scăpat de răutatea lui Irod ascultând Glasul îngerului trimis de Dumnezeu. Deci, cred că tot cel ce, promt, ascultă de Dumnezeu este din timp anunţat încotro este bine să-şi îndrepte paşii. Continuând lectura textului biblic bucuria s-a mai diminuat, când am observat că mulţi prunci au fost ucişi. Oare doar unii sunt ajutaţi de Domnul, iar alţii sunt abandonaţi în mâinile rău făcătorilor?
Un colind străbun pe care îl auzeam, tocmai în momentul când meditam la cele lecturate, m-a făcut să înţeleg că un om cu dragoste de Dumnezeu nu a suferit atunci o astfel de dramă. Pruncul Iisus a fost „culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” (Luca 2, 7) Numai oamenii cu inima împietrită ar putea spune unei femei însărcinate că nu este loc pentru a fi adăpostită. O inimă ce nu vibrează la nevoia celuilalt nu poate percepe mesajul dumnezeiesc. Cred, deci că toţi părinţii din Betleem au fost vestiţi de urgia ce avea să vină peste prunci, dar doar Iosif a ascultat degrab de sfatul Domnului.
Cu siguranţă şi noi toţi cei ce ne vom strădui să ascultăm şi să împlinim sfatul divin vom avea an bun şi plin de realizări. Iar pentru că pot fi fericit alături de oameni am căutat, şi am să caut, să vă mai împărtăşesc din cele care mi le descoperă Domnul din Evanghelia Sa. Fac acestea sperând în împlinirea dumneavoastră şi astfel în fericirea noastră.