Arcul şi tolba cu săgeţi

Pe vremea când Ştefan cel Mare era copilandru se dusese vestea că undeva, într-o peşteră din Munţii Neamţului, în mijlocul codrilor numiţi ai Strihanului, s-ar găsi ascuns din vremuri străvechi un arc cu săgeţi vrăjite.
Arcul acela - se spunea - fusese anume lăsat acolo de un viteaz care-şi găsise adăpost în acea peşteră când fusese împresurat de o întreagă armată de tătari. Iar viteazul nu fusese altul decât acela care întemeiase ţara Moldovei.
- Atâta se mai ştie, adăugau bătrânii clătindu-şi bărbile albe, că numai „flăcăul fără pereche-n lume”, dacă ar putea pune stăpânire pe arc, ar putea să domnească peste Moldova aşa fel încât nimeni n-ar mai izbuti să-i calce hotarul fără a-şi primi pedeapsa. Numai că peştera din codrii Strihanului a ajuns, urmau ei, în puterea unui urs de o sălbăticie neînchipuită, care
i-a răpus pe toţi cei care s-au apropiat de acele locuri şi de-atunci nimeni n-a mai avut curajul să-l înfrunte pe urs.
- Ba eu aş cuteza, a zis Ştefan aflând aceasta. M-oi duce să găsesc ursul, să-l dobor şi să câştig arcul.
Apoi, cu toate sfaturile dimpotrivă ale celor din preajma sa, băiatul a început să se pregătească. Apucă ghioaga cea mai tare, încălecă pe calul cel mai iute. Puse câteva merinde într-o desagă şi porni. Urcă spre Munţii Neamţului, spre pădurea Strihanului şi, după o cale lungă, ajunse la peştera cu pricina şi legă calul de un trunchi. În peşteră, agăţate de un stei, se vedeau tolba şi arcul. Ştefan întinse mâna...
Atunci, dintr-un cotlon, de nu ştiu unde, se auzi un mormăit cumplit. O singura zvâcnire de spaimă îl străpunse pe Ştefan. Numai una... ca fulgerul se răsuci spre fiară, ridica ghioaga şi lovi... lovi ca trăsnetul... Orb de durere, ursul se prăvăli, iar în clipa aceea Ştefan prinse în mână arcul, întinse coarda şi slobozi o săgeată drept în inima ursului. După aceea ieşi pe pajiştea ruginită de frunzele cu licăr de aramă ale toamnei. Răsuflă din greu după fierbinţeala luptei şi, zâmbind cu mulţumire, încălecă şi plecă pe calea întoarsă. Ducea tolba cu săgeţi şi arcul, arcul despre care se ştie că Ştefan cel Mare al Moldovei nu s-a mai despărţit de el până la moarte.