Astăzi vă recomand nişte linkuri!

De ce sărbătoresc oamenii că a mai trecut un an? Cel care începe se va termina aşa de repede! Anii trec din viaţa noastră. Ţinând cont cum ne manifestăm când cineva drag pleacă la cele veşnice, ar trebui să şi plângem când se mai termină un an. Dar noi ne bucurăm. Ne pregătim şi ne gătim, facem hrămălaie multă cu petarde, cu focuri de artificii, numărăm secundele şi strigăm: „Dooouuuuăăăăă miiiiii optişpeeeeeeee! Laaaaaa muuuulţi aaaaani!” Ne bucurăm că am mai prins un an? Ne bucurăm că am mai prins un revelion? Şi de ce facem atât de mult zgomot!? … Dacă din perspectivă omenească şi creştinească pot găsi răspunsuri la câteva dintre aceste întrebări, la ultima chiar nu găsesc. Sigur că oarecare cunoscători ar putea invoca obieciurile străvechi, păgâne, prin care focul şi zgomotul alungă spiritele rele. Dar oare spiritele bune ce vor fi zigând de toate focurile şi hărmălaia noastră? Ori s-or lua la întrecere cu cele rele: care fuge mai repede şi mai departe de oameni? … Dar ele, spiritele bune, îngerii noştri păzitori, stau bieţii şi îndură măscăreala aceasta, gălăgia asta infernală, arşiţele acestea pe care le trăim şi le provocăm! Ei ne rămân dedicaţi prieteni, de nedespărţit, care îndură orice ca să fie cu noi. Ei, aşa prieteni mai rar!

Îngerilor le place  muzica
Am mai scris cândva despre aceasta. Oricum ceea ce aş putea eu scrie este prea puţin şi prea sărac. De aceea vă spun că domnul Andrei Pleşu are o carte foarte interesantă despre îngeri, cu un capitol numit „Îngerii şi muzica lumii” din care puteţi trage nişte concluzii foarte interesante. Oricum, noi ştim că îngerii cântă. În Scriptură se vorbeşte deseori despre aceasta şi, de curând, îngerii au cântat din nou Naşterea Domnului, iar cei ce au colindat ducând această veste s-au asemănat îngerilor. Dincolo de glume sau printre  ele, îngerilor nu cred că le plac manelele. „Oare de ce nu le-or fi plăcând – ar putea întreba unii – că doar ele vorbeşte de iubire şi melodiile e faine?” Unele melodii chiar sunt frumuşele, mai ales cele „preluate” din folclorul grecesc sau sârbesc. Dar felul în care ele vorbesc despre iubire este unul pătimaş, care provoacă la patimi, la fapte care aduc suferinţă trupului şi sufletului. Iar starea noastră firească NU ESTE DE SUFERINŢĂ! Dumnezeu ne-a creat pentru Bucurie!

Care Bucurie?
Aş putea să răspund foarte scurt la această întrebare: priviţi şi ascultaţi pe Doru Octavian Dumitru cu o „Lecţie de spiritualitate”! Căutaţi pe internet! Şi chiar mă rezum la acest răspuns! Bucuraţi-vă!