Avem puterea de a alege

 Suntem aşa de prinşi în mrejele neplăcerilor, încât am devenit nişte sclavi şi supuşi lor. Parcă nu ştim decât să ne exprimăm mereu durerea şi supărarea din teama de a nu ne arăta cu degetul ceilalţi că am fi fericiţi.
Nu ştiu dacă ţine de situaţia socio-economică sau de influenţa pe care Occidentul sau Orientul, să zicem, o are asupra noastră. Ne putem imagina ce am povesti cu un străin care vine să ne viziteze? Cred că, sigur îi vom povesti că salariile sunt mici şi trăim destul de greu, că nu se mai găsesc lemne pentru că ăştia au tăiat pădurile pentru afaceri şi nu mai avem cu ce ne încălzi în zilele astea grele de iarnă, că zăpezile sunt mari şi gerurile năpraznice de se închid şcolile, lucru care până acum nu s-a mai întâmplat. Până acuma iarna nu a nins şi nici nu a fost ger. Sigur nu vom omite să îi spunem vizitatorului nostru  că alegem de atâţia ani şi nu ne dă bine niciodată. Deocamdată suntem în stadiul de pionierat şi experimentăm tot felul de „clase”. Dar, trebuie să privim optimist situaţia, asta înseamnă că suntem tineri, în perioada de şcolarizare şi învăţăm. „Sigur, toate, la timpul lor” ar spune musafirul. „Da, domnule, dar timpul nostru este acelaşi! Noi nu vrem să terminăm şcoala niciodată, nouă ne place repetenţia, iar starea asta ne face să fim tineri şi iresponsabili. Veşnic iresponsabili.”
Bineînţeles că, pe lângă aceste capitole cu care ne confruntăm sunt prezentate şi multe alte seriale pe care singuri ni le procesăm în minţile noastre de....învăţăcei, cum ar fi de pildă: nimeni nu vrea binele nimănui, doar pe al său, nimeni nu te ajută, doar pe sine se ajută, nimeni nu face nimic din inimă, doar în scop personal. Asta este mentalitatea şi lecţia pe care au învăţat-o parcă toţi pe de rost şi o repetă obsesiv.
- Bun, bun, dragul meu, zice străinul, dar, vă bucuraţi de ceva?
Da, chiar aşa! Lecţia asta oare nu e prin cărţile pe care le tot răsfoim de atâţia ani? Chiar numai despre dureri şi neplăceri să ne înveţe ăştia? Hâm! Parcă mai erau şi unele lecţii despre bucurii. Ce chestie! Ce bine că ai venit străinule să-mi aduci aminte!
- Şi ce înseamnă pentru voi bucurie?
- Uau! Ce greu e! Păi, să ne gândim...Să ştii că-mi vine cam greu.
N-am mai făcut de mult să mă gândesc la bucurii. Dar oare de ce? Ce mă împiedică? Da chiar aşa! Ce mă împiedică? Televizorul care transmite doar elemente negative, politicienii care se joacă cu societatea de-a v-aţi ascunselea prin legi care sunt şi nu sunt, părinţii veşnic repetenţi, copiii fără educaţia celor repetenţi, că... de... fiind veşnic la... şcoală n-au vreme de educaţie. Putem continua. Dar nu, nu mai continuăm. Punem punct. Trebuie să ne mobilizăm. Ştii, dragule vizitator, noi suntem de fapt, oameni buni, ospitalieri. Noi suntem plăsmuiţi să fim buni. Nu mai vrem să fim răi. Noi avem înaintaşi care s-au jertfit pentru ca noi să avem! Da, SĂ AVEM! Identitate, integritate, respect, unitate, iubire, aur, ape şi păduri, munţi şi câmpii. Alături de astea frumos. Mult frumos! Unde întorci privirea vezi doar frumos.
Ce bine că ai venit, vizitatorule! La ţanc ai apărut. Trebuie să lăsăm deoparte lecţiile durerii repetate şi să mai învăţăm şi altceva. Cu siguranţă lecţiile vor fi mai atractive şi poate vor reuşi să trecem şi noi clasele pe care le tot repetăm.
Sigur, fiecare se bucură de răsăritul soarelui şi de răsăritul lunii, de zăpada care cade şi ne dă bogăţie, de frigul care ne aduce aminte că e iarnă şi iarna ne dăm cu sania, că alergăm zgribuliţi să ne demonstrăm utilitatea în această lume. Ne bucură copiii şi bătrânii, ne bucură sănătoşii şi bolnavii, ne bucură tot. Totul este cu un rost. Totul ne fericeşte. Totul ne uneşte. Toţi avem puncte comune această viaţă. Trebuie să ne bucure toate aceste lucruri.
- Vizitatorule, prin venirea ta aici ai demonstrat că „şi durerea are hotarele ei” şi că „O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă”.