Blândeţea

Era o dată un părinte, pe nume Ghelasie ce ţinea întotdeauna o Biblie la dispoziţia credincioşilor. Într-o zi, într-un moment de neatenţie, un om i-o fură  şi merse cu ea să o vândă.
Un creştin de prin acele locuri vru să o cumpere, însă neştiind dacă este bună îi ceru „vânzătorului” să i-o dea să meargă să întrebe iar apoi făgădui că va veni şi-i va da banii.
Omul a luat Biblia şi s-a dus să întrebe tocmai pe părintele Ghelasie dacă e bună sau nu, neştiind de unde o avea vânzătorul. Părintele o recunoscu imediat dar nu i-a spus cumpărătorului decât că este bună şi că poate să o cumpere.
Cumpărătorul merse la cel care-i dăduse Biblia şi, spunându-i că la întrebat pe părintele Ghelasie despre ea şi că e bună, a voit să-i dea banii pe ea.
Hoţul auzind aceste cuvinte l-a întrebat uimit pe cumpărător:
- Ce a mai zis părintele Ghelasie?
- Nimic, a răspuns omul.
- Atunci nu o mai vând !
Mirat de aceasta, cumpărătorul a plecat mâhnit spre casa sa, mai ales că părintele îi spusese că Biblia era bună iar el nu avea una acasă, dar nu ştia ceea ce avea să se întâmple de fapt.
Omul cel cu fapta rea, auzind că părintele Ghelasie n-a zis nimic, s-a căit şi s-a dus în grabă la dânsul ca să-şi ceară iertare pentru fapta sa. Primindu-l cu mare bucurie părintele Ghelasie nu numai că l-a iertat dar i-a făcut şi un dar:  i-a dat voie să  ia Biblia, cea pe care mai întâi o furase !