„Bucură-te, bucuria noastră ...

Când ne gândim la Acoperământul Maicii Domnului, chiar dacă nu ştim nimic despre minunea petrecută la începutul secolului X, înţelegem că Maica Domnului este ocrotitoare şi că această sărbătoare are în vedere tocmai acest aspect. Rugăciunile ei către Domnul Iisus Hristos sunt îndreptate pentru ocrotirea noastră şi suntem convinşi că Maica Domnului nu ne trece cu vederea atunci când îi cerem ajutorul. Însuşi numele de Maica Domnului ne umple mintea şi inima de bucurie, dulceaţă şi nădejde. Nu ai cum să nu nădădjduieşti când şi că o astfel de Mamă a născut în lume un astfel de Fiu.
Minunea care stă la originea acestei sărbători s-a petrecut în Imperiul Bizantin, în timpul împăratului Leon cel Înţelept (886-912). În ziua de 1 octombrie a anului 911, în timpul unei privegheri de toată noaptea în Biserica Panaghia din Vlaherne, pe la ora 4 dimineaţa, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi ucenicul său Epifanie au văzut-o pe Maica Domnului intrând în biserică, fiind însoţită de Sfinţii Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul, precum şi de alţi sfinţi. După ce a ajuns în mijlocul bisericii, a îngenuncheat şi a început să se roage până când lacrimile îi şiroiau pe faţă. După ce s-a ridicat de la rugăciune, şi-a scos acoperământul pe care l-a ridicat deasupra capului ei, aşa încât să îi acopere pe toţi cei prezenţi în biserică. Maica Domnului ne ocroteşte întrucât ne iubeşte şi mijloceşte necontenit pentru noi înaintea Domnului Hristos.