Bucuria de a fi alături de aproapele tău

Orice om se simte bine când este de folos celui de lângă el. Acest sentiment parcă este mai intens la cei care încep să clădească primele activităţi. Tinerii vor să-şi cunoască capacităţile, să şi le pună în valoare, să le perfecţioneze. Când reuşesc să facă ceva cu mâna lor sau cu mintea lor sunt foarte bucuroşi.
Lipsa de experienţă deseori îşi spune cuvântul. Uneori, chiar mai des decât şi-ar dorii ei înşişi, acest fapt, accentuat şi de lipsa de răbdare a adulţilor din jurul lor, pe mulţi tineri îi aduce a fi apatici. Ei sunt convinşi că „Nu pot!” face lucruri măreţe şi nu au încredere că ar face unele normale vârstei lor.
Perioada comunistă a determinat în atitudinea multor persoane adulte o repulsie faţă de activităţile de voluntariat. În acele vremuri oamenii erau obligaţi să desfăşoare activităţi sub acest titlu. Multe munci agricole se desfăşurau cu oameni din industrie, şcoli, care părăseau activităţile curente la iniţiativa partidului, pentru a desfăşura fără plată diverse muncii. Această contradicţie între termen şi practică îi face pe mulţi să aibă repulsie faţă de fostul regim şi practicile sale.
Adevărul este că nu comunismul a inventat voluntariatul, el doar a schimbat atitudinea liber consimţită cu constrângerea. Românii s-au ajutat unii pe alţii în tot felul de împrejurări.
Eu am constatat în multe situaţii că elevii mei sunt bucuroşi să desfăşoare activităţi extraşcolare. Uşor am găsit sprijin din partea lor, de exemplu, la derularea proiectului ecologic „Apă curată şi Sfinţitoare” stimulat de programul „Ţara lui Andrei”.

Filantropia umple sufletul cu adevărat!

De o eficienţă impresionantă sunt însă proiectele în care îi ajută pe cei neputincioşi. Astfel de activităţi le creşte stima de sine. Conştientizează că pot să aducă un plus de eficienţă celor mai mici (biologic, intelectual sau social) decât ei. Când întâlnesc copii defavorizaţi social apreciază mai corect eforturile, dar şi mustrările părinţilor şi profesorilor lor. Abia atunci înţeleg că mustrarea este din dragoste. Conştientizează că, fără ea, ar fi leneşi şi ar ajunge să cadă la periferia socială.
O simplă joacă cu un copil lipsit de afectivitatea familială scoate la lumină sentimentele curate şi frumoase din orice copil răsfăţat de părinţi sau de o anumită poziţie socială.

Ca profesor, ce am organizat astfel de acţiuni, am trăit alături de elevii mei multe momente frumoase, de neuitat. Este emoţionant să vezi cu cât bucurie, grijă şi dragoste pregătesc darurile ce le oferim la tot felul de copii asistaţi. Faţa luminoasă ce o au în momentul în care sunt deschise cadourile îţi umple sufletul, cum numai Dumnezeu o poate face şi asta pentru că gestul este de inspiraţie divină. Sunt experienţe nepreţuite pe care le împărtăşesc cu bucurie şi speranţa că mulţi le vor trăi cel puţin la fel de frumos ca mine. Pot părea eforturi suplimentare ce nefiind răsplătite de minister nu merită să le desfăşori. Adevărul este că relaţiile clădite cu elevii în astfel de activităţi îi aduc şi pe cei mai dezinteresaţi de carte a avea o altă atitudine la clasă şi astfel chiar şi plata aceea mică pentru efortul de la catedră să nu fie câştigată cu un efort nejustificat de mare. Recomand cu încredere şi căldură tuturor colegilor să facă voluntariat filantropic pentru că vor avea multe bucurii, chiar şi la catedră, nu numai în experienţele extraşcolare.

Aş dori să mulţumesc tuturor sponsorilor care ne-au ajutat să  facem daruri şi să trăim aceste bucurii. De asemenea, cotidianului „Bună Ziua, Braşov!”, care de fiecare dată, a mediatizat acţiunile noastre. Iniţiativa din această săptămână de a oferi exemple de bună practică din voluntariatul filantropic, sper să rodească în inimile multor dascăli, şi nu numai.
Cred că este potrivit să închei cu gândurile unor elevi de la Colegiul pentru Agricultură şi Industrie Alimentară „Ţara Bârsei” Prejmer, culese imediat după derularea unei activităţi de voluntariat filantropic:
„În ciuda defectului sau handicapului pe care îl aveau, simţeam la ei ceva, ceva aparte. O astfel de acţiune în care poţi face un suflet fericit, doar întinzându-i o mână, sau chiar simpla ta prezenţă între ei, te face să te simţi bine, deosebit”, a mărturisit Cătălin.
„Sunt nişte copii minunaţi, au diferite poveşti. Prin ce am văzut astăzi mi-am dat seama că ar trebui să preţuiesc fiecare lucru pe care îl am”, a completat Mădălina.