Când se cuvine să intru în Biserică?

 Am avut mult de învăţat, în copilărie, despre buna-cuviinţă a creştinului de la bunicii mei. Bunica din partea tatălui – Dumnezeu să o odihnească în pace! – îmi spunea că ea, când merge la Biserică, vrea să ajungă înaintea părintelui. Şi ea, împreună cu Moşu’, mergea la Biserică şi chiar ajungea înaintea părintelui. Copil fiind, nu am analizat dacă spunea şi făcea lucrul acesta cu mândrie. Însă, bucuria de a fi în biserică la „Leturghie” nu o putea ascunde, aşa cum mulţi bătrâni de atunci şi de acum au această bucurie întipărită pe feţele lor. Bunica mergea în duminici şi sărbători la Sfânta Biserică şi avea râvna aceasta de a fi în locaşul sfânt de la începutul Utreniei. Lucrul acesta este greu de împlinit astăzi, mai ales de către cei tineri, din diverse motive, întemeiate sau nu. Învăţătura de credinţă a Bisericii, în cele nouă Porunci Bisericeşti, ne îndeamnă să fim prezenţi în fiecare Duminică şi în zilele de sărbătoare la Sfânta Liturghie, iar atunci când se poate, şi la Vecernia şi Utrenia legate de Liturghia respectivă. Lucru, poate, la fel de greu de împlinit. De altfel, probabil, puţini mai sunt cei care ştiu ceva despre Vecernie şi Utrenie.

Necesitatea Liturghiei
Într-adevăr, între slujbele Bisericii, de departe cea mai importantă, este Sfânta Liturghie. De aceea, prezenţa credinciosului la Sfânta Liturghie este la fel de importantă. Ideal ar fi ca intrarea credincişilor în Biserică pentru participarea la Liturghie să aibă loc înainte de începerea acesteia. Dar ştim, din experienţă, că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Totuşi, este important ca credincioşii să fie prezenţi măcar înainte de citirea Sfintei Evanghelii pentru a se împărtăşi de Cuvântul lui Dumnezeu. Cu atât mai mult este important acest aspect, cu cât sunt relativ puţini cei care se pregătesc în mod constant peentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.
La Biserică se cuvine să mergem aşadar, cel puţin Duminica şi este bine să fim prezenţi cât mai devreme pentru a cuprinde, atât cât putem, Sfânta Lirtturghie în întregul ei.
Prezenţa noastră în Biserică dă sens aspectului social al vieţuirii întrucât, în Biserică, oamenii se roagă împreună lui Dumnezeu. Mersul la Biserică este o jerfă personală pentru care fiecare credincios va primi răsplata cuvenită de la Dumnezeu. Mersul la Biserică dă tărie duhovnicească omului într-o lume cuprinsă de nesiguranţă. Desigur, trebuie să avem în vedere faptul că a merge la Biserică nu este echivalent cu a aprinde o simplă lumânare, a-ţi face o sfântă cruce şi a-ţi vedea în continuare de treabă. Rugăciunea împreună cu ceilalţi sub îndrumarea preotului îl înalţă pe om la demnitatea de făptură spirituală care nu se hrăneşte doar cu pâine „ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4,4). Sfânta Liturghie îl înalţă duhovniceşte pe credincios şi îi descoperă adevăratul sens al vieţuirii – Împărăţia lui Dumnezeu pe care o putem dobândi, ca pregustare, încă din Această viaţă.