Cât credit mai acordăm inepţiilor?

Un studiu recent realizat de doi americani - Jessica Martucci şi Anne Barnhill – vrea să ne înveţe că, mai nou, alăptarea copiilor la sân nu ar fi „etică” deoarece ar aduce o ofensă persoanelor „lgbt” care, normal, nu pot face acest lucru. Astfel de studii cu pretenţia de a fi ştiinţifice şi astfel de luări de poziţii nu sunt singulare şi, din păcate, ele se înmulţesc. Reacţia multora este aceea de a nu lua în seamă astfel de inepţii. Însă, acest gen de studii urmăreşte ca prin metoda picăturii chinezeşti să inducă în rândul oamenilor ideile respective şi dacă eu, sau tu nu îi luăm în seamă pentru că ideile lor sunt simple aberaţii, se vor găsi alţii care să accepte prostii de acest gen şi să le propage. Acum 20 de ani nimeni nu prea îndrăznea să vorbească de „familie” homosexuală, însă, şi de această dată studiile ne-au „ajutat” şi iată că astăzi, noi cei are susţinem familia firească suntem catalogaţi ca retrograzi, înapoiaţi religios sau îndoctrinaţi.  
Homosexualii luptă în primul rând împotriva firii pentru că ceea ce fac ei este nefiresc şi atunci în ideologia gay accentul este pus pe voinţa omului: firesc este ceea ce vreau eu să fac. Mai departe sunt cerute drepturi fictive care nu au de-a face cu firescul. Nu mai există o limită a decenţei, o limită a firii lăsată de însuşi Dumnezeu şi de aceea, în concepţia acestor indivizi nu mai există nici diferenţă de gen ci… identitate de gen. Altfel spus nu mai există bărbat sau femeie, băieţel sau fetiţă, iar Anglia ne dă un exemplu în acest sens prin încercarea de a interzice în şcoli folosirea cuvintelor „mamă” şi „tată” pentru a nu îi nedreptăţi pe cei care au… doi taţi sau două mame! Toate acestea par de domeniul fantasticului, însă ele se petrec din păcate în zilele noastre şi ne privesc şi pe noi, fără îndoială. Este normal să susţii alăptarea copilului la sân? Este firesc acest lucru, este etic? Toate aceste întrebări, pentru un om întreg la minte, vor căpăta răspunsuri pozitive. Se vede însă treaba că nu toţi privesc aşa lucrurile, altfel nu s-ar comanda astfel de studii. Susţinute, acestea vor căpăta în timp valoare de „adevăr” şi se va încerca introducerea lor forţată în mentalul cât de cât firesc al societăţii.

Fără limite?
Se dă astfel impresia că nu ar mai exista limite şi că totul este permis, iar de aici până la anarhie pasul este foarte mic. Însă logica normală, cât am vrea noi să o evităm sau să o schimonosim, ne arată că avem limite şi că în umanitate şi nu numai există firesc şi nefiresc, există sănătate şi boală, există pozitiv şi negativ. Nu poţi să le elimini aşa cum nu poţi pune egal între omul treaz şi alcoolic, între omul cinstit şi hoţ sau criminal, nu poţi pune semnul egal între bărbat şi femeie. Cu toţii însă sunt subiecte ale drepturilor fundamentale, însă nu pot inventa drepturi împotriva datului natural. E ca şi cum bărbatul ar cere dreptul de a naşte, ceea ce nu este posibil decât prin manipularea şi schimonosirea firii şi a gândirii. Nu pot concepe, ca om normal înzestrat de Bunul Dumnezeu cu minte pe care sunt dator să o păstrez întreagă şi curată, că vreodată un bărbat ar putea să ceară în instanţă dreptul de a…  alăpta. Dar, când acorzi prea multă importanţă nebuniilor şi le tratezi cu prea multă seriozitate, ele îţi vor invada întreg spaţiul vital. Este ca în povestea cu arabul care şi-a lăsat cămila să-şi vâre botul în cort, pentru că i-a fost milă de ea. În final s-a ajuns ca el să fie dat afară din cort de către cămila care s-a instalat confortabil în locul stăpânului.