Ce folos?

Nu ştii să posteşti? Întreabă! Ceea ce bagi în gură nu te osândeşte, dar îţi creează o stare de agitaţie sau de coborâre în sine-ţi! Iar când reuşeşti să îţi dai seama cât greşeşti şi cam cât valorezi cu adevărat, devii mai tolerant, mai înţelegător şi mai dispus să ajuţi cu şi pe ceilalţi! Nu eşti obişnuit să posteşti? Orice zi este un nou prilej să te înveţi şi cu asta! Dacă este să ne amintim proverbe: „Obişnuinţa este a doua natură” şi „tot învăţul are şi dezvăţ”, aşa că trageţi voi concluziile! Eşti pofticios şi te poţi înfrâna doar cu mare greu? De câte ori reuşeşti, chiar şi numai o dată în zi, mulţumeşte lui Dumnezeu că ţi-a dat voinţă! Nimic nu are omul prin sine şi de la sine! Nimic nu are omul dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat ca să aibă! … Nu ai postit? Nu deznădăjdui! Încearcă, străduieşte-te! Iar ceea ce nu poţi împlini tu va împlini Creatorul cu dragostea-i de Tată! Ai postit? Nu crede că ai făcut asta prin puterile tale, ci fiindcă Dumnezeu a văzut dragostea ta şi i-a plăcut! Nu uita nici dragostea ta pentru El, nici că El te iubeşte şi în căderile tale, şi în urcuşuri! Nici pe cele din urmă nu le desconsideră, nici în cele dintâi nu te lasă fără a te căuta! Postul aduce mângâiere şi putere!