Conferinţa Cercul Arctic, Reykjavik

În discursul principal adresat participanţilor la conferinţa despre Cercul Arctic din Reykjavik, Islanda, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a propus „o nouă deliberare cu privire la soarta pământului”.
„Desigur, v-aţi putea întreba de ce un conducător de biserică se adresează unei organizaţii laice. Au trecut peste două decenii de când am început să convocăm simpozioane despre religie, ştiinţă şi mediu, cu un accent special pe apele pământului…
Astăzi… nu există un lider religios în lume care să nu fie într-un fel sau altul preocupat de provocările reprezentate de poluare şi schimbările climatice. În acest moment, tot mai mulţi oameni recunosc că atât conştiinţa religioasă cât şi ştiinţa mediului se preocupă de întrebările finale – cu felul în care ne modelăm destinul omenirii, al planetei şi al întregii creaţii.
Numai din acest motiv, liderii spirituali şi ecologiştii nu pot evita de a se angaja într-un dialog profund unii cu alţii. Mai mult, nici prietenii noştri, stimaţii oameni de ştiinţă, nici colegii noştri, liderii religioşi, nu s-ar angaja într-un asemenea dialog, dacă am crede că viitorul planetei noastre ar fi fără speranţă şi ireversibil. Tocmai pentru că noi toţi credem în potenţialul de a salva pământul şi de a reface legământul dintre oameni şi Dumnezeu Creatorul într-un duh de smerenie, pocăinţă şi recunoştinţă.
Discuţiile pe schimbările climatice tind adesea să se centreze pe probleme politice, economice şi tehnice, mai mult decât influenţa şi impactul asupra oamenilor. Cu toate acestea, adevărul este că grija pentru creaţie este un aspect profund religios, chiar spiritual. Trebuie ca totdeauna să fim conştienţi de impactul dramatic la nivel social şi cultural cu care se confruntă oamenii ca urmare a schimbărilor climatice. Schimbările climatice reprezintă o chestiune de existenţă, alimentaţie şi supravieţuire individuală şi culturală. Într-adevăr, pentru populaţia indigenă a Arcticii, schimbările climatice nu sunt numai o teorie în Arctica, ci este o realitate pură şi periculoasă. Dincolo de toate, sunt şi o problemă vitală pentru oameni. Ele privesc oamenii şi toate făpturile, ceea ce înseamnă că îl priveşte şi pe Dumnezeu în calitate de Creatorul lor viu…
Dragi prieteni, creaţia este o reţea complicată de viaţă, iar acţiunile oamenilor pot fie să o dezvolte, fie să o distrugă. Ce se întâmplă în nordul îndepărtat va afecta ceea ce se întâmplă în sudul îndepărtat. Dacă mediul cercului arctic se schimbă acum într-un ritm înspăimântător, aceasta se datorează activităţilor economice şi alegerilor cu privire la energie în lumea industrializată din sud, vest şi est…
Desigur, pentru a schimba ceea ce vedem, trebuie să schimbăm modul în care privim. Trebuie să schimbăm modul în care percepem şi tratăm lumea, cum ne folosim cunoştinţele şi aptitudinile pentru a o susţine şi îmbunătăţi. Această nouă intimitate şi interconexiunea în reţeaua creaţiei care o însoţeşte nu trebuie să fie un lucru rău dacă învăţăm să discernem ceea ce Scriptura creştină numeşte „semnele vremilor” (Matei 16:3).
Într-o anumită măsură, ne apropiem cu toţii printr-o experienţă comună de teamă şi suferinţă, deoarece consecinţele schimbărilor climatice sunt resimţite în diferite moduri. Într-o perioadă în care urgenţele climatice de multe feluri afectează vieţile a sute de milioane de oameni, cel mai recent în forma uraganelor devastatoare din Statele Unite ale Americii, nu avem nicio altă opţiune morală decât de „a ne purta sarcinile unii altora”, după cum ne îndeamnă Noul Testament (Galateni 6:2).
În zona arctică, gheţarii care se topesc ameninţă modul de viaţă tradiţional. Într-adevăr, viziunea lumii asupra popoarelor indigene din această regiune ar trebui să ne reamintească de responsabilitatea şi respectul pe care le datorăm creaţiei şi, prin intermediul creaţiei, Creatorului nostru.
În acelaşi timp, Oceanul Arctic nu numai că pătrunde în Oceanul Pacific, ci influenţează şi restul lumii prin încălzirea globală, creşterea nivelului mării şi schimbarea tiparelor de viaţă. Nu ne mai surprinde faptul că în sud-estul Europei există o combinaţie alarmantă de valuri de căldură şi inundaţii. În Africa, deşertificarea şi lipsa de apă duc la nesfârşite probleme de sănătate. În Asia, există secete şi incendii în creştere. În America de Sud, incendiile şi defrişările sunt printre numeroşii factori care schimbă clima. Iar oamenii de ştiinţă ne informează că toate aceste fenomene sunt inseparabile şi direct interconectate.
Dacă am şti să învăţăm lecţiile corecte, reţeaua de conexiuni cauzale dintre evenimentele extreme din diferitele părţi ale lumii ar putea avea un efect de trezire. Aceste legături ar trebui să ilustreze fiecărui popor şi fiecărei comunităţi cât de strâns sunt implicate faţă de alte popoare sau comunităţi. Acum ar fi mai evident ca niciodată că nici un stat naţional sau grupare etnică – şi cu siguranţă nicio clasă economică – nu poate spera să-şi promoveze interesele proprii pe termen nelimitat în detrimentul celeilalte părţi a omenirii şi a resurselor planetei.
Avem nevoie de conducere din partea guvernului şi depindem de colaborarea interdisciplinară. Ca să reafirmăm un simplu adevăr care ne-a călăuzit toate iniţiativele ecologice legate de protejarea apelor pământului: suntem cu toţii în aceeaşi barcă!
În calitate de lideri şi membri ai Cercului Arctic, apreciem dedicarea sinceră şi responsabilităţile enorme. Aceste responsabilităţi sunt acum mai serioase decât în orice alt moment din istorie. Cu toţii avem o ocazie unică – pentru prima dată în istorie – să schimbăm şi să direcţionăm cursul viitorului şi al planetei noastre. Prin urmare, din partea Patriarhiei Ecumenice, care este responsabilizată în mod special de istorie pentru bunăstarea întregului pământ locuit, vă asigurăm că vă stăm alături în conştiinţă şi convingere. Vă suntem alături în rugăciune şi în crez. Şi vă suntem alături în parteneriat şi solidaritate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!”