Copacul plin de ace

La marginea unei păduri, într-o casă mică, trăiau doi fraţi. Fratele mai mare se purta foarte urât cu fratele său mai mic, mânca şi porţiile lui de mâncare şi îi lua toate hainele.
Într-o zi, fratele cel mare s-a dus în pădure pentru a aduna lemne de foc pe care urma apoi să le vândă la piaţă. Cum mergea aşa, tăind toate crengile copacilor care îi ieşeau în cale, a ajuns la un copac magic.
Copacul îl vede şi îi spune: „Dragul meu, te rog să nu îmi tai crengile. Dacă îmi vei ascultă rugămintea, te voi răsplăti cu merele mele de aur.”
Fratele cel mare a fost de acord, dar în final s-a arătat dezamăgit de numărul de mere pe care copacul i le-a dat. Băiatul s-a înfuriat pe loc şi a ameninţat copacul că îi va tăia trunchiul cu totul, dacă nu îi dă mai multe mere. În schimb, copacul magic a revărsat asupra fratelui cel mare şi lacom, sute de ace.
Băiatul s-a întins pe pământ, copleşit de durere şi plângând. Afară deja se înserase, iar el nu se mai putea mişca de pe loc.
Îngrijorat, fratele cel mic a plecat să îl caute, văzând că nu mai apare. Acesta l-a găsit întins sub copac, cu zeci de ace intrate în piele. Băiatul a început să îi scoată fiecare ac cu mare grijă şi dragoste.
După ce a terminat de scos acele din piele, fratele cel mare şi-a cerut scuze că l-a tratat atât de rău până atunci şi a promis că va fi un om mai bun.
Copacul magic a fost martor la promisiuni şi a văzut schimbarea din inima fratelui cel mare şi i-a răsplătit pe cei doi băieţi cu toate merele de aur de care ar fi avut nevoie vreodată.