Credinţa cea vie

Credinţa noastră este vie, dar am părăsit-o din pricina egoismului şi materialismul ne-a îndepărtat de la ea. Într-adevăr, credinţa noastră este vie, dar nu vrem să îi urmăm, căci este mai greu şi cere din partea noastră unele angajamente. Oamenii vor libertate şi o pantă care sa îi poarte ca să nu se obosească şi să năduşească, dar nu ştiu că această coborâre duce către un sfârşit rău. Calea pierzării arată la început bine, veselă şi uşoară. Oferă bucurii şi plăceri artificiale, dar toate acestea dispar cu repeziciune. Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru ei. Poate vreun suflet se va mântui. (…) Minuni se petrec în fiecare clipă, dar nu ne dăm seama de ele deoarece avem inima împietrită. O inimă blândă şi simplitate sunt cele ce ne sunt de trebuinţă...