Cu cerneală pe degete!

Mâinile învăţătoarei sunt pline de cerneală, de cretă şi de acuarele aproape în fiecare zi! Uneori pişcă nasul de la praful de cretă şi strănuţi des! Uneori pielea de pe mâini se usucă prea tare! Îmi aduc aminte un an şcolar în care îmi crăpa pielea de pe mâini până mi se făcea rană si sângera. N-am urât niciodată rănile acelea! Nu mi-e ruşine niciodată când cerneala nu s-a dus bine de pe mâini şi merg la vreun eveniment! Încă sunt mândră de meseria mea! Încă mă bucur că sunt dăscăliţă. O dăscăliţă face greu alegeri între familia ei de acasă şi cea de la şcoală. De exemplu, mie mi-a luat un an să înţeleg că drumul lung până la familia de la şcoală s-ar putea să coste sănătatea mea în mare măsură! Zilele trecute a trebuit să le spun copiilor mei de la şcoală că plec. Plec într-o şcoală mai aproape de casă. Un învăţător îşi ia cu el copiii şi dincolo de viaţa aceasta! Tot ce ai făcut pentru elevii tăi, tot ceea ce ai fi vrut să faci dar nu ai putut, tot ceea ce ar fi trebuit să faci dar nu ai vrut merge cu sufletul tău de dascăl până in veşnicie! Dar cred că Dumnezeu va ierta orice neputinţă a dascălului care, mai presus de programă, salariu, oboseală, şi-a iubit pruncii de la şcoală! Cele mai încăpătoare inimi probabil că sunt ale Sfinţilor, ale mamelor şi ale învăţătorilor!