Cu gândul la cumpătare şi bunătate

Sfârşitul de an este prilej de cumpănire pentru ceea ce a fost şi pentru ceea ce va fi. Avem datoria de a ne asuma acest timp ca pe un act de reînnoire. Este atât de important faptul că suntem înconjuraţi de noutate şi de prea multă noutate. Este atâta de important că tehnologia înaintează cu paşi repezi pentru a ne uşura traiul. Este atâta de important că după zi vine noapte şi după noapte zi. Este atâta de important că apare curcubeul după ploaia însorită. Este atâta de frumos când mama aude primul plânset al copilului ei. Dar toate sunt încununate de faptul că Hristos se naşte şi coboară pe pământ pentru noi păcătoşii. Cu gânduri la vremuri mai bune şi la oameni mai cumpătaţi să păşim în anul ce tocmai a început spunând:
„Să dea Dumnezeu sănătate la oameni şi la vite, roade la hotare. Cum ne-am împreunat de cu drag, aşa să ne despărţim de cu drag. Să trăiţi întru mulţi şi sănătoşi ani!”