Cu veşnicia în gând

E greu să trăieşti frumos şi curat în lumea aceasta plină de tentaţii negative. E greu să păstrezi inima nepângărită de pofte în societatea aceasta în care interesele materiale primează şi în care trebuie să fii „la modă” pentru a fi considerat un membru „de onoare” al ei. E greu să te mai gândeşti la sfinţenie când unii trăncănesc bârfe în biserică, în timp ce tu îţi doreşti să-ţi alini setea de Dumnezeu. Dar dacă vrei totuşi să trăieşti cu adevărat frumos şi curat în lumea aceasta, dacă vrei să-ţi păstrezi lumină în inimă şi dacă vrei să mai poţi sta de vorbă cu Dumnezeu trebuie să fii foarte ambiţios. Ambiţia cu care îţi faci un „rost” material în viaţă, cu care te pregăteşti într-o profesie, cu care asiguri pentru urmaşi un trai mai bun trebuie să fie egalată de cealaltă ambiţie. Voinţa să ţi-o îndrepţi spre binele celeilalte vieţi. Păstrând prin negura vieţii de zi cu zi, prin vâltorile cotidiene ochii spre pământ şi inima spre Cer poţi dobândi Frumuseţea, Curăţia, Lumina, Iubirea, Veşnicia.