Cuget neînţelept

Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de ţară.
Un sătean necredincios îşi bătea boii - şi zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:
- De ce te osândeşti la pedeapsa veşnică?
Omul necredincios îi răspunse:
- Eu nu pot crede, părinte, în acestea... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aş face rău, voi fi mântuit. Şi, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aş face bun, degeaba este ...
Atunci preotul îi zise:
- Dacă este aşa cum zici, - atunci de ce te mai duci la câmp să ari şi să semeni?
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:
- Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, şi ai semăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, - şi, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari şi să semeni.
Omul rămase iar fără răspuns, şi părintele grăi:
- Nu, prietene... Dumnezeu îţi dă roadă numai dacă tu vei munci pământul - şi tot aşa, El nu-ţi va da mântuirea decât dacă îi ţii în seamă poruncile - şi nu duci o viaţă ticăloasă...
De atunci, omul acela s-a înţelepţit...