Cui foloseşte adevărul?

Întrebarea aceasta este uşor nelalocul ei pentru faptul că adevărul nu ar trebui să fie rostit în funcţie de plăcerea sau neplăcerea cuiva. Adevărul a fost transformat cu ajutorul diverselor ideologii, într-un termen extrem de relativ. Ni se repetă mereu că nu există adevăruri obiective, la fel cum, mai nou, se încearcă manipularea firii în scopul obţinerii plăcerii în diverse  moduri. Adică, ni se spune, că nu mai există lucru firesc, ci există ceea ce vrea oricare dintre noi să existe. Cel mai la modă în acest sens, este filosofarea pe marginea sexualităţii şi a genului. Până şi adevărurile logice pot fi anulate ideologic, răspândite în acelaşi fel sau, mai rău, impuse cu forţa. regimurile comuniste au realizat lucrurile acestea apelând chiar la forţa fizică, prin torturi, privare de libertate sau crime. Lucrurile au mai evoluat între timp şi mass-media a devenit un instrument extrem de folositor celor care vor să impună diverse „adevăruri”. Există mamă şi tată? Firescul lucrurilor ne arată că răspunsul afirmativ este cel adevărat. Ideologia corectitudinii politice ne „învaţă” că nu! Exemple de acest fel pot fi date o sumedenie şi ele ne arată că „adevărurile mincinoase” devin pe zi ce trece realităţi din ce în ce mai sumbre în viaţa noastră.

Ce este adevărul?
Deriva şi nesiguranţa menţinute şi promovate în jurul acestui cuvânt şi concept atât de frumos nu sunt întâmplătoare.  Domnul Iisus Hristos, când i-a fost adresată această întrebare de către Pilat, nu a dat nici un răspuns. Întrebând „ce este adevărul?” Pilat nu a făcut altceva decât să exprime o nelămurire filosofică, să întrebe, altfel spus, de dragul de a întreba, pentru a întreţine un dialog steril care nu ar fi dus la nici un rezultat. Întrebarea pusă astfel aduce conceptul de adevăr în preajma impersonalului şi tocmai aceasta face vulnerabil şi manipulabil acest adevăr. Tăcerea Domnului Iisus Hristos la întrebarea adresată lui Pilat nu este întâmplătoare. Această tăcere arată pe de o parte modul greşit de a te raporta la adevăr, iar pe de altă parte îi arată lui Pilat şi nouă tuturor necesitate unei scrutări adânci în propria noastră fiinţă, în cămara inimii, pentru a descoperi Adevărul. De fapt Domnul Hristos ne arată calea de urmat în găsirea Adevărului viu atunci când ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Atunci adevărul devine viu şi exprimat prin cuvânt devine călăuză pe Calea care duce la Viaţă. Pentru acest Adevăr şi pentru adevărurile de credinţă revelate prin El au murit de-a lungul timpului oameni şi de aceea astfel de adevăruri nu sunt preferenţiale, nu sunt de conjunctură şi nu ţin de un anume interes pentru că ele sunt mai presus de lume. În acelaşi timp Adevărul personal, Domnul Hristos, consfinţeşte adevărurile obiective care au un caracter trecător, dar care ne ajută pe noi să trăim în lume. De aceea pentru noi, adevărul pur este, de exemplu, că doar o femeie poate să nască şi poate deveni mamă. De aceea orice adevăr care întăreşte şi întreţine existenţa noastră în lume nu este inutil şi este folositor în vederea mântuirii.