Cum ne educă Dumnezeu?

Şi noi educăm! În general şi în primul rând ne educăm propriii copii. De foarte multe ori însă, una este ceea ce le cerem copiilor noştri să fie, şi altfel suntem noi. De foarte multe ori vrem de la copiii noştri, sau chiar îi obligăm, să nu facă greşelile pe care noi înşine le facem zilnic. Atunci, în mintea şi în sufletul copilului se nasc nenumărate contradicţii: el vrea să fie ca mama şi ca tata, pentru că ei sunt cele dintâi şi cele mai pregnante exemple, dar mama şi tata nu îi lasă să fie aşa; dacă mama şi tata fac ceva rău, de exemplu fumează, „de ce îmi interzic mie acest lucru?” îşi spune copilul care îşi idolatrizează părinţii. Copiii fac ceea ce văd! Degeaba cuvintele noastre spun ceva, dacă faptele noastre spun altceva… Dumnezeu însuşi ne-a învăţat făcând El întâi ceea ce aşteaptă de la noi! De exemplu, a făcut lumea treptat, cu răbdare, creându-ne întâi condiţiile ca să putem vieţui frumos în această lume. Ne-a învăţat astfel că, pentru a face ceva măreţ, deosebit de frumos şi deplin, ne trebuie răbdare, hărnicie, un plan bun, o logică sănătoasă şi … multă dragoste, pentru ca ceea ce am creat să fie de folos oamenilor. Asta fiindcă oamenii sunt Coroana creaţiei dumnezeieşti şi, în consecinţă, sunt cei cărora Creatorul le-a încredinţat lumea, ca s-o desăvârşească!