Cum ne educăm copiii(II)

Depravarea umană

Pentru a avea copii sănătoşi din punct de vedere psihic, fizic, dar mai ales moral, cel mai uşor şi firesc este să apelăm la învăţătura Bisericii pentru a avea în viaţă reperele necesare şi bune în acelaşi timp pentru educarea acestora. Însă, dacă Biserica nu s-a dezis de principala ei menire, încreştinarea şi mântuirea sufletelor, societatea actuală luptă din răsputeri pentru crearea unui nou tip uman, deformat şi lipsit de cele mai importante repere în viaţă, un om confuz, măcinat de lucrarea diabolică a patimilor „convertite” de către minţile la fel de diabolice ale anumitor indivizi în fapte normale, de care nimeni nu trebuie să se mai ruşineze. De aceea se doreşte ca incestul să nu mai fie blamat, homosexualitatea la fel, pe alocuri şi pedofilia, dependenţa de droguri asemenea şi aşa, toate faptele care provoacă decăderea gravă a firii umane sunt îngăduite şi promovate ostentativ. De la ceea ce au fost faptele respective într-un trecut nu foarte îndepărtat, acestea au ajuns să fie, pe rând tolerate, îngăduite, promovate şi, probabil, în viitorul apropiat impuse chiar cu forţa ca normalitate. Dacă sistemul comunist a încercat să denatureze făptura umană în primul rând prin ateismul feroce promovat şi impus maselor de oameni, actuala concepţie globalizată care formează noul „comunism social” impune depravarea, pe lângă „ateismul ştiinţific” şi evoluţionismul promovat în mod frecvent prin câteva canale de televiziune, ca normă socială. Prin urmare, ni se transmit câteva lucruri importante pentru actualii conducători ai lumii, importante întrucât noi trebuie cu orice chip să ni le asumăm pentru a deveni manevrabili: „uitaţi-l pe Dumnezeu, maimuţa este părintele umanităţii; tineri, începeţi-vă viaţa sexuală cât mai devreme pentru că aşa vă manifestaţi „libertatea”; puteţi fi homosexuali, pedofili, drogaţi – nu este nicio problemă, atâta timp cât noi vă putem dirija folosindu-ne, bineînţeles de patimile voastre şi de presupusa libertate în care vă manifestaţi”. Acestea sunt directive pe care orice stat, orice persoană trebuie să şi le însuşească pentru a a putea trăi „în fericire” într-un imperiu al sodomiei şi al altor păcate care desfigurează icoana umanităţii. Spre deosebire de sistemul comunist politic din a doua jumătate a secolului XX, care era impus cu forţa şi în care oamenii erau închişi şi martirizaţi în închisori pentru că nu aderau la ideologia comunistă şi pentru că aveau convingeri străine de aceasta, acum, oamenii nu mai sunt închişi între ziduri de piatră. Sunt însă „incluşi” într-o mare enclavă economică din care nu se mai poate ieşi şi în care persoanele, statele sunt constrânse să accepte noile directive prin impunerea măsurilor de natură economică. Altfel spus, acest nou sistem este atât de bine gândit, mult mai performant decât comunismul politic, astfel încât, fără să observe, omul a fost transformat în sclav. 

 

Educaţie sau manipulare?

Toate aceste realităţi înspăimântătoare nu sunt observate de către populaţia uamnă tocmai pentru că s-a reuşit transformarea oamenilor în sclavi: ai muncii, ai banului, iar alţii sunt sclavi ai sărăciei. Pe lângă toate acestea o contribuţie esenţială o are şi manipularea prin mass-media, prin trusturile de presă care oferă oamenilor, fie prin presa scrisa sau prin audio-vizual, circul de care oamenii „au nevoie” pentru a uita de problemele esenţiale cu care ei se confruntă cu adevărat. În acest sens, apăruse mai demult o glumă în care se spunea că dacă vrei să scapi de gripa porcină nu trebuie decât să închizi televizorul. Dar nu este suficient să închizi televizorul, sau să îţi vezi de treabă într-o lume în care ţinta, printre mulţi alţii, eşti chiar tu. Trebuie să îţi construieşti scutul prin rugăciune, prin apropierea de Dumnezeu, pentru că acolo unde este Dumnezeu dispare teama, chiar şi atunci când este vorba de moarte. Omul care refuză toate aceste noi tendinţe, fără a se implica în viaţa duhovnicească este vulnerabil. Şi, cu atât mai mult este necesară această implicare activă în Biserica lui Hristos cu atât mai mult cu cât, familia este ţinta principală a celor care vor să realizeze aceste transformări diabolice. Şi, poate cel mai grav aspect îl constituie faptul că lupta pentru a convinge se duce tot mai mult pe un tărâm extrem de vulnerabil pentru om: cel al copilăriei, unde „omul mic” este atacat cu astfel de cunoştinţe nocive, chipurile, pentru a conştientiza mai mult diversitatea umanităţii şi pentru a accepta şi „celelalte forme ale iubirii umane” ca fiind normale.