Cum primim un premiu?

Se termină încă un an şcolar. Ştim cu ce entuziasm pleacă la drum atât elevii cât şi cadrele didactice! Cadrele didactice speră ca în fiecare nou an şcoalr să aibă elevi cu care să realizeze lucruri mai măreţe şi mai interesante decât cere programa şcolară. Elevii, unii dintre ei, speră să ajungă la finalul anului şcolar să poarte coroniţa de premiant. Părinţii speră ca odraslele lor să înveţe atât de bine încât să nu fie nevoie să plătească meditaţii, să nu fie nevoiţi să petreacă timp cu copilul în rezolvarea temelor şi acesta din urmă să ajungă să urmeze cursurile unor şcoli la sfârşitul cărora să aibă o meserie comodă şi foooarte bănoasă! Desigur, există multe variaţiuni ale aceleiaşi teme. Dar, în general, cam acestea sunt trăsăturile unui mare număr de elevi, profesori, părinţi. Când se ajunge la capitolul PREMIILE de la sfârşitul anului şcolar, unii părinţi iau foc! Păcat că se întâmplă aceasta mult prea târziu. „De ce copilul meu nu ia PREMIUL 1?” ... Copiii trebuie să înveţe că în viaţă nu suntem mereu premianţi! De foarte multe ori nu primim niciun fel de premiu pentru că nu suntem prea sârguincioşi. Uneori nu primim premiu fiindcă suntem nedreptăţiţi. Dar cel mai interesant este că premiile nu sunt prea necesare şi nici prea folositoare dacă nu ne simţim obligaţi să încercăm măcar să fim mereu şi mereu vrednici de ele. Premiile nu ar trebui să se dea prin comparaţie cu alţii, ci prin comparaţia: „ce am fost şi ce am devenit?”. Un premiu care gâdilă orgoliul este o ratare. Smerenia îşi are locul oriunde în societate! Asta este lecţia necesară oricui şi mai ales copiilor.