Cum să se poarte creştinul cu necredincioşii?

„Când se va întâmpla să fiţi printre oameni în lume, nu trebuie să vorbiţi despre lucrurile duhovniceşti, mai ales când la ei nu se bagă de seamă dorinţa de a asculta. Dar când apare trebuinţa, trebuie să lucrăm fără fereală, întru slava lui Dumnezeu, după cuvântul: Eu pre cei ce Mă proslăvesc îi voi proslăvi  (I Împ. 2, 30), căci calea este de acum deschisă.”
„Nu trebuie să ne deschidem inima înaintea altuia fără să fie nevoie; dintre mii de oameni poţi găsi doar unul care să îţi păstreze taina. Dacă noi n-o păstrăm înlăuntrul nostru, cum putem să nădăjduim că ea va fi păstrată de alţii?”
„Nu trebuie să vărsăm din inimă fără să fie nevoie lucrurile cele mai bune care au intrat în ea, pentru că cele adunate pot fi ferite de vrăjmaşii văzuţi şi de cei nevăzuţi numai atunci când sunt păzite înlăuntrul inimii. Nu le descoperi tuturor tainele inimii tale.”
„În tot chipul trebuie să ascunzi în tine comoara harismelor, altminteri o vei pierde şi nu o vei mai afla. După cum spune din cercare Sfântul Isaac Sirul, mai bun este ajutorul cel din păzire decât ajutorul cel din fapte.”
„Trebuie să fii milostiv faţă de cei săraci şi de cei străini; mult s-au îngrijit pentru aceasta marii luminători şi Părinţi ai Bisericii.”
„Suntem datori să ne străduim în tot chipul a împlini cuvântul lui Dumnezeu: fiţi, dar, milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv (Lc. 6, 36), şi: milă voiesc, iar nu jertfă (Mt. 9, 13).”
„Când îi întoarcem spatele unui om sau când îl jignim, pe inimă parcă se pune o piatră.”