Curajul de a mărturisi Adevărul

Curajul femeilor mironosiţe a depăşit atitudinea temătoare a apostolilor în vremurile de încercare în care Domnul a pătimit. Acest curaj le-a inspirat nădejde, nădejdea le-a dat bucurie, iar bucuria le-a făcut mărturisitoare pentru că ele au fost cele care au vestit apostolilor că Hristos a Înviat.  Părintele Teofil Părăian le numeşte pe femeile mironosiţe „femei gânditoare de Dumnezeu”. „Nu ştiu dacă poate fi ceva mai frumos decât să spui despre cineva că este gânditor de Dumnezeu. Ce înseamnă asta? Înseamnă să fie un om care ştie de Dumnezeu, în gândurile căruia vine mereu Dumnezeu” – adaugă părintele Teofil. Gândul la Dumnezeu a fost de fapt cel care le-a dat curajul şi cel care le-a menţinut pe calea aceasta a mărturisirii. Gândul la Cel care le-a mântuit, la Cel ce le-a dăruit un nou mod de viaţă înmiresmat de bucuria veşniciei
le-a făcut să ajungă din mironosiţe, sfinte mărturisitoare. Aceste sfinte femei ne arată, pe de altă parte că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator: dacă ele i-au dăruit lui Hristos gândul, dacă au jertfit mirul cel trecător pentru Cel îngropat, au primit în schimb daruri nepreţuite şi nepieritoare: în schimbul gândului, pomenire veşnică întru Împărăţie, în locul nădejdii, bucuria cea nepieritoare, iar în locul mirului trecător au primit cinstea de a vieţui în veşnicie alături de Hristos-Mirele şi Mirul cel nepieritor şi de Viaţă Dătător. Noi ne dorim aşa ceva? Le putem urma cu uşurinţă exemplul, iar dacă nu avem curajul mărturisirii să-l cerem de la Domnul.