Cuvânt către şi despre taţi

Dragi taţi, probabil că v-aţi confruntat cu multe situaţii în care aţi vrut şi voi să vă permiteţi să plângeţi. Probabil că uneori v-aţi simţit şi voi depăşiţi de situaţii sau poate aţi fi vrut doar să vă descărcaţi. Probabil că foarte multe dintre astfel de momente au fost legate de sincope ale sănătăţii vreunuia dintre copiii voştri, sau ale vreunuia dintre părinţii voştri, sau a soţiei. Poate că unii dintre voi aţi simţit că este sub demnitatea de bărbat să lăsaţi lacrimile să curgă. Mândria! Dacă a fost aşa, să ştiţi că şi soţiile, şi copiii, şi părinţii voştri ştiu că şi voi sunteţi oameni şi se bucură şi se simt încurajaţi constatând încă o dată în plus aceasta. Poate că unii dintre voi aţi simţit că nu aveţi voie să cedaţi, pentru că toţi se bazează pe rezistenţa voastră, pentru că, dacă voi cedaţi, daţi senzaţia că situaţia este mai gravă decât credeau cei din jur, pentru că înghiţirea lacrimilor şi afişarea forţei dă celorlalţi putere şi speranţă. Aici aveţi dreptate! Şi dacă reuşiţi să vă stăpâniţi până când pericolul a trecut, dacă reuşiţi să îmbrăţişaţi fără lacrimi şi să asiguraţi că totul va fi bine, daţi celor din jur o putere de a trece impasul mai mare decât vă imaginaţi. Cu siguranţă această forţă, şi mai puţin cea fizică, această energie a voastră este cea care vă denumeşte ca aparţinători ai sexului tare! Când puterea voastră este însoţită nu doar de dragoste ci şi de rugăciune, puteţi muta munţii chiar şi acolo unde par de neclintit!