Cuvânt din Pateric

L-a întrebat un frate pe avva Macarie: „În toată osteneala omului, care este aceea care îi ajută lui?” Şi a zis bătrânul: „Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte.” Iar fratele a zis: „Posturile şi privegherile pe care le face omul, ce fac?” I-a zis bătrânul: „Acestea fac sufletul să se smerească, căci scris este: vezi smerenia mea şi osteneala mea şi lasă toate păcatele mele. Dacă sufletul va face roadele acestea, se milostiveşte Dumnezeu spre dânsul printr-însele.” Zis-a fratele bătrânului: „Ce va face omul la toată ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrăjmaşului?” I-a zis lui bătrânul: „Dator este să plângă înaintea bunătăţii lui Dumnezeu, ca să-i ajute şi se odihneşte degrabă dacă se va ruga cu cunoştinţa. Căci scris este: Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme de ce îmi va face mie omul.”
Bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu
A întrebat fratele: „Iată omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?” Zis-a bătrânul: „De este robul bun, va zice: miluieşte-mă, am greşit.” I-a zis fratele: „Nimic altceva nu zice?” I-a zis bătrânul: „Nu, căci dacă va pune prihană asupra sa şi va zice ,,am greşit”, îndată se milostiveşte spre dânsul Domnul lui, iar sfârşitul tuturor acestora, este a nu judeca pe aproapele; căci când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut în pământul Egiptului, nu era casă în care să nu fi fost mort.” I-a zis fratele: „Ce este cuvântul acesta?” I-a răspuns bătrânul: „De vom lua seama la păcatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru; căci nebunie este omului ce are mortul său, să-l lase pe al său şi să se ducă să-l plângă pe al aproapelui. Iar a muri faţă de aproapele tău aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, că acesta este bun sau acesta este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să gândeşti rău în inima ta asupra cuiva, nici să defaimi pe cineva când face rău, nici să te pleci celui ce face rău aproapelui tău, nici să cleveteşti pe cineva, ci zi: Dumnezeu ştie pe fiecare. Să nu te îndupleci cu cel ce grăieşte de rău, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici urî pe cel ce cleveteşte pe aproapele lui. Şi aceasta înseamnă: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu avea vrajbă cu vreun om şi nu ţine vrajbă în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce vrăjmăşeşte pe aproapele tău. Şi aceasta este pacea, cu aceasta pe tine mângâie-te. Puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvântul, Amin.”