Cuvântul ca sămânţă

Domnul nostru Iisus Hristos seamănă cuvintele vieţii veşnice pe învelişul inimilor noastre. Dumnezeiescul semănător nu va înceta niciodată să îşi trimită cuvintele mântuirii către inimile noastre. Că acestea nimeresc într-o inimă de piatră, într-o inimă sângerată de spini, una bătătorită precum o potecă de răutăţi, sau într-o inimă bună precum un pământ roditor, depinde de fiecare dintre noi. Fiecare om cu inima lui! Pilda semănătorului este rostită şi aşezată lângă pilda neghinei. Dacă în pilda semănătorului apare Semănătorul cel bun, Domnul Hristos, în cea a neghinei vedem că Domnul trimite cuvintele Sale mântuitoare într-o lume în care îşi face de lucru şi cel rău. El seamănă neghină ca să compromită cultura, aşa cum îşi aruncă răutatea ca să învrăjbească oamenii între ei şi ca să îndepărteze umanitatea de Dumnezeu. Domnul Hristos ne dă „cuvintele vieţii celei veşnice”, spre mântuire, iar cel rău îşi aruncă sămânţa întunecată pentru a închide cărările, pentru a împietri inimile şi pentru a le lega în lanţurile păcatelor, având ca scop principal să ne scoată din minte adevărata raţiune de a fi. Suntem liberi să primim în pământul inimii ce sămânţă vrem, iar Domnul Hristos vrea mântuirea noastră, pe când cel rău vrea să ne piardă. Tu ce cuvinte alegi să primeşti în inima ta?