Cuvine-se să te fericim, Născătoare!

Viaţa m-a învăţat şi mi-a demonstrat că există puterea lui Dumnezeu! Cu siguranţă suntem copleşiţi de probleme mai mult sau mai puţin grave. Fiecare dintre noi avem o suferinţă care ne macină sufletul şi, de multe ori, şi trupul. Câţi însă dintre noi alergăm la rugăciune? De multe ori îţi este parcă şi teamă să spui celor din jur că tu ai nădejdea Celui de Sus. Mulţi te sfidează sau te privesc neîncrezător.
Cea mai frumoasă rugăciune vine din suflet. Mângâierea sufletească am găsit-o la Maica Domnului. Nu ştiu cine sau ce m-a îndemnat să mă rog cu ardoare şi cu mare credinţă Ei. Poate Buna Vestire care m-a născut?

Întâia minune
Prima putere pe care am simţit-o a fost în urmă cu 14 ani. M-am rugat la Maica Domnului aşa cum am ştiut eu şi cum am putut. Nu i-am cerut altceva decât să rânduiască lucrurile aşa cum credea Ea că e mai bine. Am visat-o după lungi rugăciuni. Nu credeam că o visez. Se făcea că urcam un deal foarte abrupt. În vârful dealului era o bisericuţă, iar de pe altarul acesteia Maica Domnului m-a primit cu o plecăciune a capului. În urma acestui vis am simţit cum lucrurile din viaţa mea se luminează. Nu am încetat rugăciunile şi nu cred că le voi înceta vreodată. Mărturisesc faptul că, de multe ori, problemele cotidiene mă copleşesc şi uit de puterea Ei şi uit de rugăciuni. Nu este bine!

Copil al Maicii preacurate
După un mic pelerinaj la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului aflată în Iaşi, la Mânăstirea Golia, şi la Moaştele Cuvioasei Parascheva am primit vestea că voi avea un copil. Sigur că fiecare mamă şi viitoare mamă se roagă pentru ca totul să fie bine. Sigur că sănătatea este pe primul loc. Răsplata rugăciunilor mele a fost chipul Maicii Domnului care, din nou, în vis, mi-a arătat că totul va fi bine. Pe lângă acestea au mai fost şi alte semne care, cu siguranţă, au fost de la Ea. Frumoase, duioase, mângâietoare sunt toate cântările bisericeşti adresate Ei. Pe lângă acestea de excepţie este „ Rugăciunea” lui Eminescu închinată Maicii Domnului şi oferită nouă, celor care alergăm la Ea pentru a ne mijloci cărările şi rugăciunile către Fiul Ei. Suferinţa Ei de mamă ne ajută ca prin  privirea-i adorată să  asculte-a noastre plângeri fiind astfel scut de întărire şi zid de măntuire. Din mila ei şi a cetelor îngereşti suntem pe acest pământ. Rugăciunile noastre închinate Cerului au drept dovadă lumina zilei. Trebuie să ştim că atât bucuriile cât şi necazurile au rostul lor. Nimic nu este întâmplător. Să ne bucurăm de tot şi toate şi să învăţăm să cerem atât cât consideră Divinitatea că ni se cuvine. Greutăţile prin care trecem nu fac altceva decât să ne arate că suntem puternici şi să realizăm că rugăciunile nu trebuie să înceteze.

Dorinţă! Urare! Rugăciune!
Ziua închinată Adormirii Sfintei Marii, care tocmai a trecut cu post şi binecuvântare, să ne mângâie suferinţele şi greutăţile zilnice, să ne bucure sufletele şi minţile şi să ne rugăm Maicii Preacurate să ne ierte neglijenţa datorată dorinţelor prea pământene care de multe ori ne orbesc!

 „O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!”  
NU UITA DE NOI!