Dăruind, vei dobândi!

Dintotdeauna alergăm spre fericire. Fiecare dintre noi îşi doreşte să fie fericit. Pentru fiecare fericirea înseamnă altceva. Pe fiecare ne fericesc lucruri mai mărunte sau mai mari, mai puţin neînsemnate sau, din contră, suntem mai mereu nefericiţi. Aşadar, fericirea este ca un liber arbitru a fiecărui individ. Ceea ce pe mine mă fericeşte poate pe celălalt îl dezgustă. Avem deci dreptul de a alege, de a spera, de a cugeta, de a te înnobila cu fel de fel de gânduri şi fericiri. Suntem în cele mai frumoase şi mai pline de speranţă zile din an. Suntem în perioada colindelor, a darurilor, a fericirii depline. Acum putem conştientiza că, de fapt, avem nevoie de atât de puţin pentru a fi fericiţi. Nu trebuie decât să ne bucurăm de dragul de a fi împreună, fraţi şi surori, mame şi taţi, copii şi bătrâni. Să fim împreună ca să ne bucurăm de darul preamărit al venirii, iar şi iar, al Bucuriei vestite de Naşterea Mântuitorului. Darul acesta deplin, care are puterea de a ne înălţa la absolutul fericirii, trebuie primit cu cea mai mare bucurie sufletească. Darul acesta dat de Dumnezeu îl primim cu drag şi cu bucurie prin dragostea cu care şi noi, la rându-ne, dăruim o părticică din fericirea pe care o avem fiecare în mintea şi sufletul nostru. Plăcerea de a dărui este parcă mai mare decât aceea de a primi. Cât poate fi de mulţumit şi de preamărit Bunul Dumnezeu pentru darurile pe care an de an ni le face! Aşa să facem şi noi! Aşa să fim şi noi! Aşa cum avem libertatea de a alege în viaţă calea pe care putem să o urmăm, tot aşa avem libertatea de a alege să fim fericiţi, bucuroşi, buni, darnici. Putem renunţa la orice răutate, orgoliu, supărare, invidie pentru a fi mai buni.

De nu veţi ca pruncii ...
Ar fi poate indicat ca în aceste zile de Bucurie să fim din nou copii. Să ne metamorfozăm în prunci colindători, în vestitori de bine şi frumos. Să dăruim fiecăruia dintre noi darul Bucuriei Depline. Sacul greutăţilor pe care fiecare îl poartă în spate să-l transformăm în tolba plină cu jucării a lui Moş Crăciun! Noi înşine putem fi Moşi ai lui Crăciun, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru. Doar noi suntem cei capabili de a ne hotărî singuri soarta, de a şti când şi la ce putem renunţa pentru a demonstra că suntem buni şi fericiţi.
Putem noi oare altfel întâmpina venirea Domnului? Nu, desigur că nu.
„Deschide uşa creştine” unui suflet bun şi drag. Să deschidem tolba cu bunătăţi pe care fiecare dintre noi o are: „Ia şi ţie, ia şi ţie, închinaţi-vă frumos,/ Domnului Iisus Hristos,/ Care-n paza Lui vă ţine,/ Eu vă las de-acum cu bine/ Că mai am în drumul meu şi-alte case cu copii/ Care-aşteaptă jucării!” Tot pământu-i plin de bucuria lui Moş Crăciun, cu mic cu mare se află în jurul darurilor, atât cereşti, cât şi pământeşti.
Cu gândul la daruri, cu bucuria de a dărui, cu fericirea în suflet şi-n simţiri, să avem zile frumoase şi liniştite, cu drag şi dor de oameni buni, voioşi şi înţelepţi!