De ce mai spui că eşti român?!

Săptămâna care începe cu această duminică se termină cu sărbătoarea Sfântului Andrei, Apostolul românilor. Apoi urmează ziua noastră naţională. Dacă 30 noiembrie şi 1 decembrie ar fi fost în cursul săptămânii, cei mai mulţi ne-am fi bucurat pentru faptul de a avea două zile libere şi nu pentru că sunt zile de suflet, zile de bucurie. Cine se mai bucură pentru că Dumnezeu ne-a născut în această ţară, pe acest pământ? Cine binecuvintează pe înaintaşi că ne-au lăsat, cu preţul libertăţii sau chiar al vieţii lor, o ţară liberă, unită, în care putem să ne exprimăm credinţele şi necredinţele după bunul plac, uneori frumos, alteori chiar cu ostentaţie şi cu nesimţire? Dacă această ţară nu era aşa cum o avem acum, cine ar mai trăi pentru idealuri înalte, pentru unire în cuget şi simţire, pentru dreptul de a vorbi româneşte? Când avem probleme financiare dăm vina pe ţara asta. Când avem probleme sociale de sistem dăm vina pe ţara asta. … Găsim ţap ispăşitor pentru toate relele ţara în care Dumnezeu a rânduit să ne naştem. Nu ne gândim că El, Creatorul, ne-a investit cu încrederea că putem să aducem ceva bun neamului nostru! Ne plângem mereu şi aşteptăm mereu să vină cineva să ne rezolve sărăcia, incompetenţa, hârţogăraia, prostia, sistemul … Soluţia este la Dumnezeu! (Au respirat uşuraţi cei care cred sau aşteaptă ca soluţia să fie mereu la altcineva?) Dacă cerem, Dumnezeu ne va da puterea, înţelepciunea, răbdarea şi resursele ca să luăm odată taurul sărăciei, incompetenţei, prostiei, sistemului de coarne şi să schimbăm noi înşine ceva. După modelul înaintaşilor! Ei nu au aşteptat să vină nici americanii, nici ruşii, nici nemţii, nici altcineva să le rezolve problemele: au dorit o Românie mai bună şi au pus toată fiinţa lor pentru aceasta! Să postim şi pentru ţara noastră!