De ce sunt linşaţi mediatic oamenii de valoare?

Dan Puric este un om extraordinar şi includ în acest termen-defniţie atât actorul cât şi formatorul de opinie. Nu am cunoştinţe despre viaţa lui personală şi nici nu mă interesează pentru că sunt, din nefericire, destui ziarişti cu apucături vechi-securistice care să îi scormonească într-un mod necinstit viaţa personală. Am citit pe nerăsuflate „Despre omul frumos” şi am parcurs şi „Cine suntem” şi „Suflet românesc”. L-am şi auzit pe Dan Puric atât în conferinţă cât şi la TV. Nu sunt în măsură să judec talentul său artistic, dar cert este că îl are din plin şi este şi acesta este recunoscut şi pe plan internaţional. Pe lângă acest har sunt convins că are şi verb şi scriitură şi, în consecinţă, stârneşte pe lângă aprecierile pozitive şi critici negative mârşave. Am urmărit fragmente din dialogul pe care l-a avut de Crăciun la emisiunea lui Rareş Bogdan. Nu am înţeles ce anume a stârnit reacţiile violente ale unor ziarişti arhi(ne)cunoscuţi şi nici acum nu înţeleg. Probabil faptul că a avut „tupeul” de a se prezenta la televiziuni diferite pe care noi le vedem inconfundabil ca rivale de moarte, viziune impusă de spectrul politic care ne învăluie în ceaţă tot mai mult judecăţile. Omul Dan Puric a ignorat, în sens pozitiv, toate mizeriile care duc la astfel de diferenţieri şi a ales să vorbească oamenilor: despre Dumnezeu, despre neam, despre destin şi sens al vieţii, despre familie. Probabil în urechile îndoctrinaţilor astfel de cuvinte sunt indecente, imorale şi de aceea au ales să sară la gâtul omului şi artistului creştin.
În această ordine de idei paradigmatică pentru tipul nou de ziarist căruia codul deontologic al jurnalistului zace la coşul de gunoi, ziarista Simona Cheţan îşi permite să se întrebe de ce nu a rămas Dan Puric doar actor, concluzionând, printre alte judecăţi emise, că este un teolog ratat. O fi dumneaei un nume în teologie care ştie cam cum stau lucrurile în privinţa adevărurilor de credinţă, iar Dan Puric un neica nimeni printre teologi. De fapt nici nu a emis vreodată pretenţia de a fi inclus în rândul teologilor. Însă, atâta vreme cât în conferinţele sale vorbeşte frumos, construind fraze pe care să le priceapă şi omul de rând, dar şi formule sofisticate pe placul celor care îşi hrănesc intelectul cu lecturi pe măsură, nu este bine. Deschide minţile oamenilor, îi îndeamnă să gândească în mod real liber şi nu le umple capul cu teorii şi lozinci care să îi transforme în „roboţei” care sunt în stare să accepte orice gogoriţă. Asta nu e bine, deoarece pentru a impune construcţii ideologice nu este nevoie de oameni liberi şi demni, ci de sclavi ai minţii care sunt în stare să îngurgiteaze orice minciună. Nimeni din partea stângă a presei nu se scandalizează atunci când mărşăluiesc pe străzi oameni cu comportament lasciv, scârbos, în dorinţa de a-şi impune viaţa lor privată în spaţiul public. Ei sunt „liberi” să o facă unde şi când vor! De ce ar rămâne Dan Puric doar actor, în timp ce alţi oameni de cultură înaltă au „dreptul” să îşi transceandă domeniul lor specific de activitate, „meseria” pentru care au fost calificaţi? Până la urmă, tocmai aceasta presupun artele, literele, filosofia, sau spiritualitatea şi anume libertatea de a gândi în voie, de a te putea exprima liber. Însă, atunci când o anume ideologie învăluie gândirea unora, aceştia se transformă în miliţieni ai gândirii care sunt în stare să ridice bastonul urii şi al criticilor infame împotriva oricui gândeşte sau grăieşte altceva decât ar dori ei. Bietul popor român! Au trecut abia 25 de ani de când am scăpat de un regim în care ni se spunea ce avm voie să gândim, să citim şi să vorbim. Libertatea era doar libertatea lor, iar verbul le aparţinea. Metehnele acestea, din păcate s-au clonat în cei care ne spun ce trebuie să gândim şi să vorbim, iar lui Dan Puric îi transmit, prin tastatura unor ziarişti zeloşi, să stea în banca lui jucându-şi în continuare doar rolul de actor. Dar, mă tem că şi acesta le va deveni incomod. Nu degeaba unii invidioşi din breaslă s-au grăbit să ţină isonul celor proferează atacuri la adresa unui coleg de-al lor care şi-a permis libertatea de a-şi depăşi competenţele profesionale vorbindu-le oamenilor despre Dumnezeu, neam şi familie.