De la viaţă la … Viaţă!

Trecerea Maicii Domnului în Împărăţia Fiului Său este pentru creştini prilej de mare sărbătoare şi de mare bucurie. Iată cum moartea este pricină de prăznuire plină de bucurie şi nu de lacrimi izvorâte din tristeţe. Maica Domnului a trecut dincolo, a adormit, fără ca trupul ei să fie supus consecinţelor fireşti ale morţii, adică descompunerii. Sfântul Apostol Toma, cel care a mărturisit Dumnezeirea Domnului Hristos după Învierea Lui din morţi, este cel care prin rânduiala dumnezeiască nu a făcut parte din rândul celorlalţi apostoli care au îngropat trupul Maicii Domnului. Dar, Dumnezeu a rânduit aşa pentru ca prin Sfântul Apostol Toma ceilalţi apostoli şi noi toţi să fim încredinţaţi de înălţarea Maicii Domnului cu trupul la Cer, prin dragostea Fiului ei Iisus Hristos. Este încă una dintre tainele cu care este înveşmântată istoria mântuirii noastre. Nu putem înţelege, însă ne putem minuna de lucrările lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi înşine se cuvine să întrezărim cât mai des pe parcursul vieţii, ca prin „ghicitură” după cum spune Sfântul Apostol Pavel, tainele vieţii veşnice. Dacă ne rugăm cu credinţă Maicii Domnului, celei care s-a mutat la viaţă „fiind Maica Vieţii,” neîndoielnic ea va izbăvi „din moarte (şi) sufletele noastre”.