Descoperă Augustinul (II)

Cronica bisericii păstrează  peste ani  şi una din legendele legate de anul 1848. Ea spune că, în timpul atacului secuilor asupra bisericii, unuia dintre vandalii secui i s-a făcut rău, a căzut la pământ şi, zguduit continuu de convulsiile epilepsiei, şi-a dat duhul pe podeaua bisericii. La vederea grozăvieri, ortacii acestuia au luat-o la sănătoasa...
Cât îi priveşte pe săteni, aceştia  au apucat drumul pribegiei, au trecut pădurile Perşanilor găsind adăpost la fraţii români de pe valea Oltului, pe Homoroade şi Ţara Făgăraşului. Ei s-au putut întoarce la vetrele caselor lor abia după doi ani,  trebuind să-şi refacă locuinţele, să ia viaţa de la capăt.
Prin anii 80, preoţii au sesizat că, de sub zugrăveala scorojită a zidurilor exterioare, au ieşit la iveală  urmele unor fresce pictate. Din păcate, factorii diriguitori ai culturii judeţelui din acea vreme au tratat cu dezinteres situaţia, n-au catadixit să facă efortul de a se cerceta pictura şi de a o proteja, punând-o în valoare, dacă într-adevăr se dovedea a fi aşa. Lipsiţi  de fondurile necesare, localnicii  s-au văzut nevoiţi să o acoperre cu zugrăveală şi chiar cu  tencuială. In felul acesta, s-a pierdut ocazia, ca în atâtea alte situaţii, să se pună în valoare o creaţie picturală veche, despre care  nu ştim aproape nimic. Bătrâna biserică a Augustinului nu a putut protesta defel la gestul nepăsător al oamenilor şi continuă să-şi îndeplinească pe tăcute menirea ce i s-a hărăzit, aceea de a fi purtătoarea credinţei străbune.Totodată, socotim că se face o nedreptate unui monument istoric de certă valoare, vechi de 241 de ani, prin neincluderea lui în lista vestigiilor medievale de istorie şi artă, de interes regional şi nu numai.

Mănăstirea de la Augustin
Mânăstirea care a fiinţat la Augustin îşi are propria istorie, care merită a fi cunoscută. Începând cu anii 2007-2008, pe vechea vatră a mânăstirii s-a ridicat un lăcaş nou, de rit ortodox, în care vieţuiesc două măicuţe şi părintele duhovnic. Noul schit a primit hramul  „Înălţarea Domnului”. Refacerea  lăcaşului de cult a fost posibilă datorită implicării directe a notarului public braşovean  Dan Cristoloveanu, ale cărui rădăcini se trag din Augustin, el fiind considerat un adevărat „ fiu al satului”. Merită să subliniem şi faptul că la distanţă mică de Augustin se află şantierul   arheologic de pe Tipia Augustinului, unde s-au pus în evidenţă importante vestigii ale trecutului nostru istoric din perioada  secollelor I î.e.n.  -  I e.n. concretizate în sistemul puternic fortificat din Defileul Oltului. O excursie în această zonă oferă călătorilor imagini naturale de o rară frumuseţe. Totodată, amatorilor de suveniruri  li se oferă ocazia să culeagă de pe plajele Oltului şi văilor din preajma Tipiei   scoici, cochilii de melci uriaşi şi alte reziduuri fosile, ştiut fiind că această zonă a Munţilor Perşani adăposteşte importante rezervaţii geo-morfologice. Celor care vor dori să  afle pe viu adervărul spuselor noastre le facem cunoscut că pot vizita Augustinul, fie utilizănd maşina, urmând şoseaua până la  Măieruş, iar de aici trecând Oltul, prin comunele Aita Mare, Micloşoara şi Căpeni, fie folosind trenul şi coborând în staţia Augustin, cale de 50 de minute, de la Braşov.
Nu este lipsit de interes să precizăm că, doritorii de drumeţii, au posibilitatea să viziteze şi locurile pitoreşti din Defileul Oltului, la 3-4 kilometri, aval de comună, care găzduieşte şantierul arheologic de pe Tipia Augustinului, unde sunt cercetate  vestigii privind istoria dacă şi daco-romană de acum aproximativ 2000 de ani.
(Sperăm ca nu peste mult timp  să iasă de sub tipar Monografia comunei Augustin, în care subiectele de care ne ocupăm  acum, pe scurt, să-şi găsească dezvoltarea cuvenită).