Dumnezeul creştinilor

La editura Deisis a apărut cartea „Dumnezeul creştinilor”. La baza numeroaselor confuzii existente astăzi în dezbaterile religioase şi în opţiunile indivizilor stă premisa acceptată ca axiomă indiscutabilă că, dacă Dumnezeu există, El ar fi acelaşi pentru toate religiile, El fiind totodată dincolo de toate imaginile şi noţiunile pe care şi le fac despre El oamenii.
Dumnezeul creştinilor e diferit de cel al evreilor şi musulmanilor şi se lasă cunoscut într-un mod propriu. Este unu, dar într-un mod special. Este Tată, dar nu este bărbat. A vorbit, dar fără să ne ceară ceva. Iartă, fără a trece peste hotărârea libertăţii noastre.
Sunt teme teologico-dogmatice fundamentale ale credinţei creştine, pe care Rémi Brague le repovesteşte cu multă subtilitate şi rafinament intelectual în cele şapte capitole ale cărţii de faţă. Rezultatul e o încântătoare şi plină de prospeţime apologie a Dumnezeului creştin de care cu siguranţă cititorul ortodox inteligent de azi, sătul de blocajele ritualiste şi de catehismele inepte, se va îndrăgosti fără îndoială încă o dată.
Rémi Brague, actualmente membru al Institutului Franţei, profesor emerit, este unul dintre cei mai importanţi gânditori ai momentului. Născut în 1947, a absolvit în 1967 prestigioasa École Normale Supérieure, funcţionând între 1967 şi 1976 ca profesor de liceu. Catolic practicant, căsătorit, tată a patru copii. Cofondator în 1972 al revistei catolice internaţionale Communio. Doctor în filozofie în 1976, a fost până în 1987 cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Paris. Din 1988 până în 2012 a predat filozofia antică şi medievală la Dijon între 1988 şi 1990, la Paris I, Panthéon-Sorbonne între 1990 şi 2011, iar între 2002 şi 2012 şi la München.
Autor a zeci de studii de istoria filozofiei antice, medievale (traducător de texte scrise în greacă, latină, ebraică şi arabă) şi moderne, grupate într-o serie de volume devenite de referinţă: despre dialogul Menon al lui Platon (1978), despre timp la Platon şi Aristotel (1982) şi despre contextul cosmologic şi antropologic al ontologiei lui Aristotel (1988). Trei recente volume adună studiile sale de istoria filozofiei antice (Introducere în lumea greacă, 2015), de istoria filozofiilor medievale creştine, ebraice şi arabe (În mijlocul Evului de Mijloc, 2006), dar şi a celor moderne şi contemporane (Moderat moderni. Epoca modernă sau invenţia unei mistificări, 2014).
Volumul esenţial de teoria culturii despre modelul cultural european al identităţii excentrate plămădit de creştinismul roman (Europa, calea romană, 1992, trad. rom. Ed. IDEA Design & Print, 2002) l-a impus în dezbaterile intelectuale de pe scena pariziană. În acelaşi sens se înscrie şi recenta pledoarie pentru recuperarea metafizicii ca infrastructură a vieţii umane din volumul Ancoraţi în cer, 2011.
Consacrarea ca figură de gânditor esenţial al epocii noastre o reprezintă ampla trilogie redactată şi publicată în ultimul sfert de secol, în care tratează despre: experienţa umană a universului la antici, medievali şi moderni (Înţelepciunea lumii. Istoria experienţei umane a universului, 1999; trad. rom. Ed. Tact, 2012), despre istoria filozofică a alianţei dintre Dumnezeu şi lege la evrei, creştini şi musulmani (Legea lui Dumnezeu, 2005) şi despre geneza şi eşecul proiectului modern (Împărăţia omului, 2015) cu un post-scriptum despre impasul umanismului şi relansarea lui biblică (Propriul omului. Despre o legitimitate ameninţată, 2013).
Cele şapte studii din Despre Dumnezeul creştinilor (2008) publicate în traducerea de faţă ni-l arată pe Rémi Brague în postura pascaliană a unui apologet subtil al unui creştinism dincoace de orice integrisme şi postmodernisme facile, un creştinism inteligent, viu şi proaspăt.