Elevii români sărbătoresc Halloween

Acum doi-trei ani eram nevoiţi ca profesori de religie să le explicăm părinţilor care vor să îşi lase copiii la oră că este nevoie să facă o cerere în acest sens. Ne-a explicat Curtea constituţională şi ne-am conformat. Toate acestea apăruseră ca urmare a războiului purtat de unii indivizi, la început împotriva icoanelor din şcoli care, chipurile, i-ar abuza pe elevi, după care au trecut la ora de religie pe care şi-ar fi dorit să o vadă eliminată din programa şcolară. În ultimul timp, loviturile de tot felul, jignirile, minciunile şi, pe lângă aceste manifestări subumane, o ură viscerală sunt aruncate cu un foarte mare aplomb împotriva Bisericii şi împotriva slujitorilor ei. Când spun Biserică mă refer la cea ortodoxă pentru că aceasta este vizată de aproape toate atacurile. Sunt folosite cele mai murdare mijloace posibile pentru a discredita Biserica lui Hristos şi cred că fosta propagandă comunistă ar fi invidioasă pe instrumentele folosite de neo-marxişti pentru a ataca Biserica. Despre o ultimă găselniţă am citit recent pe o reţea de socializare, găselniţă girată de „medici”: prin Sfânta Împărtăşanie s-ar transmite boli foarte grave inclusiv … HIV. De când mă ştiu, până am fost hirotonit preot, m-am împărtăşit în mod „tradiţional” cu linguriţa, iar pe copii nu am avut nicio strângere de inimă să îi împărtăşesc astfel şi … nicio boală transmisibilă nu şi-a făcut loc în trupurile noastre firave şi în puţina noastră credinţă. Cârcotaşilor necredincioşi care în niciun caz nu cred că acolo este Trupul şi Sângele Mântuitorului, le spunem că vinul conţine alcool şi că alcoolul este dezinfectant. Pentru noi, cei credincioşi, altfel se pune problema întrucât noi credem cuvântului lui Hristos şi credem că ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui în Sfânta Liturghie.
Iată cum toate practicile, tot ceea ce a format spiritual şi moral acest popor de-a lungul istoriei sunt puse la îndoială fără niciun argument plauzibil.      
 
„Pregătiţi de sărbătoare”
Încă de acum două săptămâni am luat cunoştinţă de febra cu care foarte multe cadre didactice din şcolile noastre pregăteau „marea sărbătoare” a Halloween-ului. Repudierea valorilor tradiţionale, a sărbătorilor specifice face loc, încet dar sigur, unor „sărbători” de import, fără substanţă, dar cu un ingredient principal: aspectul comercial. Şi acesta este însoţit de împrumutul superficial al unor realităţi specific occidentale, fără a le cunoaşte şi fără dorinţa de al le cunoaşte câtuşi de puţin specificul. Halloween a devenit pentru tinerii de la noi un alt mod şi motiv de cheltuire inutilă a banilor şi de destrăbălare, toate acestea fiind făcute sub aplauzele unei părţi a presei care agreează şi militează pentru înstrăinarea de valorile tradiţionale şi specifice.
Oare chipurile groteşti, măştile hidoase, râsetele diabolice şi toată cohorta de simboluri urâte care însoţeşte astfel de manifestări creează elevilor un confort psihic, o destindere mentală? Să nu mai vorbesc de practica vizionării unor comedii horror, cu prilejul aceste „zile sfinte”, de către elevi ai claselor I-IV. Toate acestea întregesc tabloul unei sărăciri spirituale demne de plâns. Dacă i-aş întreba pe profesorii care se dedau manifestărilor prilejuite de această „mare sărbătoare”, de ce sărbătoresc, sunt convins că aceştia nu ar găsi răspunsuri plauzibile, edificatoare. Cred că fiecare ar trebui să reflecteze la nebunia însuşirii unor astfel de practici lipsite de sens, care nu aduc nici un plus valoric copiilor şi cu toţii să încercăm ca, măcar în şcoli, să nu mai admitem pătrunderea unor practici care nu contribuie cu nimic la dezvoltarea elevului.