Eşti neglijent, motane!

– Eşti neglijent, motane:
Mustaţa ţi-ai pârlit.
Atâta neglijenţă
Să nu-mi dea de gândit?
Pot pierde eu la haină
Un nasture, sau trei,
Căci nu cu aceşti nasturi
Mi-agonisesc idei.

Dar tu să-ţi arzi mustaţa?
Păi ea-ţi dă pâinea ţie,
Aşa cum ştim cu toţii
De la zoologie.

Vânatul-recte-un şoarec-
Plimbându-se sfios,
Ca orice fiinţă-n juru-i
Emană un miros.

Mustăţile-l ascultă
(Că se propagă-agale)
Ca un sistem de-antene,
Antene laterale.

Tu chiar când torci pe vatră,
Vezi neamul şoricesc,
Cum sapă lungi tunele
Prin globul pământesc.

Ei chiţăie, aleargă,
Fără-a avea de ştire
Că sunt legaţi de tine
Prin mii şi mii de fire.

Acum însă, adio,
Contact cu-a vieţii briză!
Eşti ca televizorul
Când eu îl scot din priză.
Nu poţi măcar distinge
(Stai jalnic, ca un clown)
Mirosul cel de şoareci
De un miros de scaun.

Eşti neglijent, motane,
Te dau afară sau
Îţi iei angajamentul
Să-ţi crească-„antena”
-Miau!