Furnica şi elefantul

În junglă trăia un elefant mare şi răutăcios. Acesta era tot timpul arogant şi subestima orice alt animal mai mic decât el. Tot acolo trăia şi o familie de furnici. În fiecare dimineaţă, furnicile plecau în căutarea hranei şi de fiecare dată, la întoarcere, vedeau cum elefantul îşi bătea joc de alte animale din junglă.
Într-o zi, când familia de furnici se întorcea acasă de la muncă, elefantul a aruncat peste ele o trompă plină de apă.
„Nu ar trebui să faci rău altora în felul ăsta!”, s-a plâns una dintre furnici.
„Taci din gură, furnico!”, a răspuns elefantul nervos. Furnica tăcu din gură şi îşi continuă drumul. Însă se hotărî să îi dea o lecţie elefantului!
A doua zi, când elefantul dormea, micuţa furnică se strecura încet în trompa lui şi începu să îl ciupească. Elefantul se trezi atunci încercând din răsputeri să scape de furnica care îi intrase în trompă, dar era imposibil. Un animal atât de mare nu putea să scape de o mică furnică.
Atunci, elefantul a început să plângă şi să îşi ceară scuze pentru comportamentul său.
„Sper că acum înţelegi cum se simt alţii, atunci când tu îi răneşti”, spuse furnica.
„Da, înţeleg, înţeleg!”, plângea elefantul şi o mai rugă încă o dată pe furnică să iasă afară.
Furnicii i se făcu milă de elefant şi ieşi în cele din urmă din trompă.
Din acea zi, elefantul a încetat să îşi mai bată joc de celelalte animale de junglă.