Încă un fanatic!

Nefericită total a fost exprimarea preşedintelui ţării referitor la referendumul pentru modificarea Constituţiei în legătură cu familia. Exprimarea a fost cât se poate de clară atunci când acesta a spus că nu trebuie să mergem pe calea fanatismului religios, numindu-i astfel fanatici pe toţi cei care au semnat acele petiţii pentru referendum şi pe toţi cei care, din diverse motive nu au semnat, dar gândesc la fel. Încercarea tardivă de a lămuri ceea ce a vrut să spună nu a făcut decât să întărească jignirea adusă credincioşilor.
Dacă urmărim cu atenţie vedem că lupta în vederea impunerii parteneriatului civil este tot mai acerbă. În mod logic, dacă s-ar adopta o astfel de lege, pasul următor ar fi recunoaşterea căsătoriei între homosexuali şi legat de aceasta adopţia de copii. Totul se face cu cât mai multă şi grosolană manipulare. Dacă discuţiile s-au purtat până acum oarecum democratic, iar exerciţiul referendumului este unul cât se poate de democratic, intervenţia jignitoare a preşedintelui este vădit nedemocratică. Totuşi, este îmbucurător faptul că Senatul a respins legea parteneriatului civil şi că deocamdată nu ne-am aliniat unei agende globale care vrea cât mai mulţi homosexuali căsătoriţi. Dacă s-ar recunoaşte parteneriatul civil acesta ar fi primul compromis căruia, automat i-ar urma alte compromisuri mai grave în funcţie de măsura în care patimile, ateismul şi lipsa de moralitate stăpânesc minţile oamenilor.  Aceştia au fost paşii în toate ţările europene care au legalizat parteneriatul civil: parteneriat – căsătorie (familie) – adopţie de copii. Ţintele următoare de pe agenda homosexualilor au fost atinse, în ţările respective, în funcţie de anul în care a fost recunoscut parteneriatul civil. Să nu fie!

Apărarea normalităţii
Una peste alta războiul este unul ideologic, din partea LGBT, iar noi, cei care susţinem normalitatea care a făcut ca viaţa să fie perpetuată până acum, dar şi de acum încolo suntem, se înţelege, puţin fanatici şi retrograzi. Le-aş propune toleranţilor şi tinerilor frumoşi care vor să fie „contra” să privească puţin în viitor. Să observe exemplul Suediei unde tinerii frumoşi din partidul liberal suedez cer insistent legalizarea necrofiliei şi incestului. Au început cu astfel de cereri scabroase încă de anul trecut şi insistă aducând chiar argumente şi modalităţi de implementare a unor astfel de legi. Aşa cum insistă şi argumentează de altfel şi Remus Cernea la noi. Bunul simţ, normalitatea, moralitatea sunt pentru ei vorbe în vânt pentru că îşi doresc o libertate dusă la extrem, lipsită de norme. Şi iată cum ne vedem puşi în situaţia de a justifica normalitatea: familia firească întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, posibilitatea de a creşte copilul doar într-o familie firească, etc. Dacă, însă, nu vom argumenta normalitatea, dacă nu ne vom susţine dreptul la o viaţă firească apărată de lege, atunci vom fi răspunzători pentru pervertirea valorilor şi a oamenilor. Până la urmă, oricine ar trebui să ştie, cu atât mai mult şeful unui stat, că nu se poate legaliza orice. În acest sens, mă includ perfect în definiţia preşedintelui pentru că, da, sunt responsabil nu doar pentru propria-mi viaţă, ci şi pentru fiecare gest, cuvinţel, sau faptă săvârşite. Facă fiecare ce-o vrea cu trupul lui, însă statul de drept trebuie să protejeze normalitatea, familia ca instituţie care asigură până la urmă existenţa sa atât economic, cât şi social. O clasă politică responsabilă nu poate încuraja exhibiţionismul, chiar dacă s-ar face presiuni în acest sens. Fără credinţă totul este posibil, dar credinţa în Dumnezeu implică pe lângă alte aspecte pozitive pentru lume şi responsabilitate.