Înmulţirea rugăciunii

Curgerea timpului, desfăşurarea firească a vieţii ne-a adus din nou într-o perioadă binecunoscută creştinilor ortodocşi. Am început Postul cel Mare! Să ne întrebăm cât de banal a devenit postul în ziua de azi? Pentru o societate anormală, societatea în care noi trăim astăzi şi pentru care banalizarea tuturor valorilor morale şi spirituale este ca o „meserie”, postul în care noi tocmai am intrat este la fel de banal. Cât de uşor este pentru unii să postească, atâta timp cât a consuma hrană vegetală a devenit o practică obişnuită. Unii postesc chiar fără să fie conştienţi de aceasta, pentru că le este foarte uşor să renunţe la alimentele de origine animală, transformând acest „post” în ceva continuu, într-o dietă de înfrumuseţare şi de eliminare a kilogramelor în plus. Postul este aşadar o un regim, o cură de slăbire! Dar chiar este postul o dietă?
Pentru creştinul care intră în această perioadă deosebită a Postului Mare, a posti nu se rezumă doar la alimentaţie. În mod firesc postul presupune un anumit regim alimentar prin renunţarea la alimentele de origine animală, dar pentru ca folosul postului să fie în primul rând unul duhovnicesc este necesar ca acela care posteşte să ţină seama de natura duală a firii umane care ne arată că nevoinţa noastră spre Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie deopotrivă trupească şi duhovnicească. Şi, în această ordine de idei, dacă despre postul trupesc se poate spune că este destul de uşor, postul spiritual este mult mai greu. Nu este însă imposibil, mai ales dacă creştinul care posteşte ţine seama de acea sinergie, adică de conlucrarea dintre om şi Dumnezeu, fără de care calea postului nu poate fi împlinită.

Postul cel adevărat
Există o cântare în cartea bisericească folosită în Postul cel Mare şi anume în Triod, în prima săptămână din Post, care ne îndeamnă să postim postul cel adevărat. Şi în ce constă acest post? În înfrânarea de la rău, în renunţarea la invidie, la gândul cel rău, la vorba urâtă, la tot ceea ce porneşte din inima omului şi îi întinează cugetul, conştiinţa şi viaţa. „Să postim post primit, bineplăcut Domnului. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi,  înfrânarea limbii,  lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună  şi de jurământul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevărat şi bineprimit”. Acest text din Triod ne arată aşadar că lupta cea grea pe care trebuie să o ducem în acest urcuş duhovnicesc către Înviere este lupta cu patimile noastre, lupta cu păcatul şi cu obiceiul cel prost. Înfrânarea trupului trebuie să fie dublată de o înfrânare duhovnicească de la patimile şi păcatele care distrug sufletul şi comuniunea dintre semeni şi dintre om şi Dumnezeu. cu toate aceste oprelişti ale postului esenţa acestuia nu este dată de obligaţia de a renunţa la ceva, ci de chemarea la o mai mare apropiere de Dumnezeu, la iubirea Lui şi a semenilor noştri. Postul nu ni se va părea nicidecum o piedică prea mare atâta timp cât vom conştientiza că acesta este calea către iubirea lui Dumnezeu şi atâta timp cât postim cu iubire şi nu cu mândrie, sau dintr-un bigotism lipsit de esenţa adevăratei credinţe în Dumnezeu. De fapt, înainte de începutul propriu-zis al Postului Mare, ne-au fost puse înainte patru dintre virtuţile esenţiale care trebuie să însoţească viaţa fiecărui creştin: smerenia, pocăinţa, săvârşirea faptelor bune şi iertarea. Toate acestea, bineînţeles, pentru a fi mântuitoare, vor fi însoţite de rugăciune.