Întâlnirea!

Dragi cititori, de obicei vă scriu de sărbători în numele redacţiei! Anul acesta vă voi spune ceva personal, ceva despre mine, care poate vă va face să vă gândiţi că şi voi aveţi sau aţi avut un prieten vechi şi drag, cum am eu. Acest prieten petrece cu mine sărbătorile, bucuriile şi tristeţile, emoţiile şi binecuvântările dumnezeieşti pe care vi le înşir în paginile acestui supliment alături de colegii mei, dar fără ca să ne vedem faţă către faţă! Şi faptul că suntem încă împreună săptămână de săptămână de atâţia ani
l-am aflat numai cu puţine zile în urmă. Suntem împreună prin acest supliment religios! Draga, buna, înţeleapta şi prietena mea – doamna învăţătoare! Bineînţeles, doamna învăţătoare are şi un nume: Georgeta Vede! Draga mea doamnă învăţătoare nu mi-a tâlcuit numai gramatica, matematica, geografia, istoria. Cu ajutorul ei am deprins şi primii paşi în propria mea carieră de dascăl! Mulţi ani am ţinut legătura cu dumneaei, după care viaţa, cu vârtejul ei uneori înălţător şi alteori dureros, ne-a dus departe una de alta, dar niciodată nu am uitat-o! Vă rog să îmi permiteţi, dragi cititori, ca în această regăsire să mă adresez acum dânsei: Draga mea şi nepreţuita mea dăscăliţă, Dumnezeu să vă dăruiască ani mulţi în sănătate! Să aveţi şi dumneavostră, şi toţi cititorii noştri, parte de un Crăciun binecuvântat cu Bucurie! Toată dragostea pe care aţi revărsat-o în primii ani de şcoală asupra noastră şi devotamentul faţă de meseria de dascăl să vi se întoarcă înmiit! Lumina ce ne-aţi împătăşit-o prin cunoaştere să vă decoreze acum bradul, şi masa, şi casa! La mulţi ani, dragă doamnă învăţătoare! La mulţi ani tuturor!