Judecata Domnului

Domnul nostru Iisus Hristos ne prezintă Judecata de Apoi ca o mare surpriză pentru noi toţi. Atât cei drepţi, cât şi păcătoşii vor fi surprinşi de sentinţa dată de Dreptul Judecător. Dacă smerenia şi pocăinţa sunt virtuţi lucrătoare în acest veac, ele ar trebui să însoţească pe toţi cei care se străduiesc să lucreze faptele bune în ogorul Domnului. De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, drepţii sunt ispitiţi de patima mândriei şi în consecinţă a autosuficienţei, iar păcătoşii pot fi „ispitiţi” de smerenia care îi ajută să se înalţe în relaţia cu Dumnezeu. Nu degeaba socotea Sfântul Antonie cel Mare dreapta socoteală ca fiind cea mai mare virtute. De ce? Pentru că aceasta ne ajută ca tot timpul, în orice stadiu duhovnicesc ne-am afla, să fim conştienţi de faptul că datorăm totul lui Dumnezeu. De aceea Sfânta Biserică ne îndemnă ca, înainte de a săvârşi călătoria Postului, să medităm profund la adevărul revelat al Judecăţii de Apoi. Ne ajută în acest sens şi propria conştiinţă care evaluează neîncetat starea morală şi duhovnicească în care ne aflăm. Până la urmă, faptele noastre, alături de credinţă,  reprezintă principalul criteriu care va hotărî locul nostru în veşnicie.