Judecata înţeleaptă

În înţelepciunea talmudică există o povestire care vrea să arate posibilitatea ca omul înduhovnicit să emită judecăţi drepte, indiferent de situaţie. Se spune că un ţăran sărac a găsit pe drum o pungă cu 500 de dinari. Aceasta era o sumă consistentă, o mică avere. Omul a auzit că prin târg un bogat anunţase peste tot că pierduse punga şi că oferea o recompensă de 50 de dinari celui care îi va aduce banii înapoi. Săracul s-a dus cu punga la cel care o pierduse. Bogatul, când şi-a văzut recuperată suma, a uitat de promisiunea făcută. Ba, mai mult, a spus săracului că, de fapt, în pungă erau 550 de dinari şi că, prin urmare, el şi-a însuşit singur recompensa. Ţăranul nu a putut să suporte jignirea şi nedreptatea şi astfel s-a dus la rabin pentru judecată. Acesta, stând în faţa celor doi a spus bogatului: sunt convins că spui adevărul, că în punga pierdută de tine se aflau 550 de dinari. Un om de condiţia ta nu poate minţi. La fel de convins sunt de adevărul tău, îi spuse şi ţăranului. Se vede după chipul tău că eşti un om sincer. Prin urmare, punga va rămâne la ţăran, iar tu, i-a spus bogatului, rămâne să aştepţi până când va fi găsită punga ta, cu 550 de dinari. A câştigat până la urmă simplitatea ţăranului, viclenia şi lăcomia celui bogat au fost date în vileag, iar înţelepciunea luminată de credinţă a ştiut să împartă dreptatea.
Această frumoasă povestire ne face să ne gândim la un alt înţelept biblic, de spiţă regală: Solomon. Este cel care a ştiut să împartă dreptatea, să judece înţelept un caz dificil. A ştiut pentru că a cerut de la Dumnezeu înţelepciune, iar înţelepciunea este unul dintre darurile Duhului Sfânt. Înţelepciunea dumnezeiască o găsim la Părinţii Bisericii, o găsim la anahoreţii din toate timpurile, la duhovnicii încercaţi prin asceză şi rugăciune. Deşi, unii dintre ei, lipsiţi de şcoală, au avut acea înţelepciune sfântă care a adus în jurul lor oameni de condiţie şi cu nivel de educaţie diferite.  

Judecata omului
Privind aceste modele de înţelepciune, mă întreb de ce anume se lasă inspiraţi unii dintre judecătorii noştri care sunt în stare de sentinţe care de care mai năstruşnice. Desigur, noi ştim că dreptatea nu trebuie căutată aici şi acum, pentru că de foarte multe ori ne lovim de nedreptate, iar Domnul Hristos îi fericeşte pe cei prigoniţi pentru dreptate în acest veac, făgăduindu-le în schimb Împărăţia cerurilor. Şi totuşi! Parcă nu este la îndemână să pui semn de egalitate între o biată bătrână care fură sau dă mită o găină şi cel care prejudiciază statul cu sume imense. Prima este închisă patru ani cu executare, cel de-al doilea un an, doi,poate cu suspendare. Nu poţi gândi şi judeca la fel cazul bătrânei şi cel al criminalului. Prima execută pedeapsa, cel de-al doilea se plimbă nestingherit, întrucât judecătorii nu îl consideră pericol public. Cazuri de acest gen, revoltătoare, sunt prea multe, cel puţin la noi, pentru a putea fi trecute la categoria „greşeli neintenţionate”.
Astfel de cazuri sunt posibile într-o lume care se îndepărtează cu paşi repezi de Dumnezeu, într-o lume care îşi trăieşte viciile ca pe nişte victorii şi în care cei mai mulţi nu doresc să îşi mai asculte glasul conştiinţei. Conştiinţă morală avem cu toţii şi de ea sunt judecaţi chiar şi judecătorii. Judecata conştiinţei, pentru orice fel de nedreptate nu are cum să fie una pozitivă. Şi, ne-am putea întreba: cu ce îl încălzeşte un astfel de gând pe cel nedreptăţit? Aşa este! Nu îl încălzeşte cu nimic, însă sigur îl va încălzi gândul la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel care îl va încălzi pe omul nedreptăţit şi îl va introduce în Împărăţia Sa. Dacă vorba omului poate fi mincinoasă, se poate încălca, aşa cum a făcut bogatul din poveste, cuvântul lui Dumnezeu nu minte niciodată!