La Tine mă grăbesc să laud Dumnezeirea Ta

„Noapte neluminoasă necredincioşilor eşti Hristoase, iar credincioşilor luminare întru desfătarea dumnezeieştilor tale cuvinte. Pentru aceasta la Tine mă grăbesc să laud Dumnezeirea Ta. Pentru robii tăi te-ai vândut Hristoase, şi ai răbdat lovire pricinuitoare de izbăvire celor ce-ţi cântă: La Tine mă grăbesc să laud Dumnezeirea Ta. Cu dumnezeiască puterea ta Hristoase, prin slăbiciunea trupului pe cel tare l-ai surpat şi pe mine biruitor morţii Mântuitorule, prin înviere m-ai arătat.”(Canonul Utreniei Cântarea a cincea a glasului al cincilea)

Creştinismul a provocat şi provoacă multe nedumeriri pentru cei care nu trăiesc în Biserică. În vremea persecuţiilor astfel de persoane se mirau cum înfruntă, senini, creştinii moartea, chiar cea chinuitoare. De neînţeles este de ce un bun creştin este iubitor cu orice om, chiar duşman fiindu-i. Impresionant, pentru orice om dinafara Bisericii, este cum de nu este importantă valoarea materială pentru creştini. De neexplicat este cum se coboară Lumina Sfântă de la Ierusalim la finalul Săptămânii Patimilor Mântuitorului. Sunt foarte mulţi care se minunează cum călugării sunt împliniţi deşi, material, au în cel mai fericit caz, ceea ce societatea consideră, minimul necesar. Este senzaţional că un bun creştin se simte bine rugându-se ore întregi într-o singură zi când ar putea produce multe bunuri de valori materiale incontestabile. Cu siguranţă această enumerare ar putea continua pe parcursul a multe rânduri de aici înainte.

Sufletul conduce trupul
Fără Iisus Hristos lumea are sens în preocupările materiale. Cu toate acestea orice om ce cugetă, măcar puţin, ajunge la concluzia că viaţa fizică se termină după o vreme şi cu ea toate utilităţile celor materiale agonisite. Această concluzie, pentru o persoană materialistă, este înfricoşătoare de aceea, de regulă, se fuge de ea.
Iisus Hristos a Înviat şi prin aceasta a agonisit viaţă veşnică tuturor oamenilor. Acest adevăr îl înţelege creştinul. Argumente pentru această agonisire sunt multe. Trupurile neputrezite ale sfinţilor, precum şi ajutorul lor real şi explicit în viaţa creştinilor ce le cer mijlocirea către Dumnezeu întăresc convingerea creştinilor. Mai presus de aceasta este însăşi comuniunea cu Hristos, desăvârşită atunci când te împărtăşeşti cu Trupul şi Sângele Lui, mai ales în cadrul Sfintei Liturghii. El a acceptat să moară pentru că numai un mort poate învia şi astfel a deschis calea spre înviere întregii umanităţi care nu ştia să deschidă această poartă a veşniciei. Acestea sunt realităţi ce pot fi trăite în Biserică şi ele te luminează asupra adevărului fundamental. În lumina acestor realităţi începi să înţelegi ceea ce este cu adevărat bun şi important.
Despre aceste aspecte minunate dobândite pentru umanitate de către Iisus Hristos prin Înviere ne reamintesc textele din Cântarea a cincea a Utreniei din această duminică.
Pentru că repetiţia este mama învăţăturii am înşirat şi eu aceste rânduri cunoscute de cei ai Bisericii, dar bune de reamintit.