Mânăstirea Buneşti

La 12 km de oraşul Rupea, mergând spre Sighişoara pe drumul European 60, într-o zonă deosebit de frumoasă şi la doar 800 metri abatere stânga de la acest drum, ne apare ca o mică, dar odihnitoare oază duhovnicească, Sfânta Mănăstire Buneşti cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Ridicată la dorinţa părintelui Gheorghe Lup şi a enoriaşilor săi, pe un teren donat de Primăria comunei Buneşti, judeţul Braşov, mănăstirea de astăzi este, în egală măsură, rodul dragostei şi al jertfelniciei obştei de maici aflată atunci sub îndrumarea maicii stareţe Filofteia Potcoavă (nepoata de soră a Părintelui Dumitru Stăniloae), dar şi a multor creştini cu inima de aur ce nu au pregetat să susţină fizic şi material ridicarea acestui colţ de Rai.
Având binecuvântarea IPS Mitropolit Antonie Pămădeală, în 1991 PS Serafim Făgărăşanul va pune piatra de temelie a bisericii acestei mănăstiri în prezenţa credincioşilor buneşteni şi a părintelui Gheorghe Lup, ceea ce va duce la ridicarea propriu-zisă a bisericii în anul 1993, precum şi a unui corp de chilii ce include şi stăreţia, bucătăria şi trapeza.
În primăvara anului 1994 prin închegarea unui mic nucleu monahal având ca preot duhovnic pe arhimandritul Visarion Joantă, s-au pus bazele unei vieţi autentic monahale, timpul având de acum un ritm liturgic în care se regăseau şi împlineau, parcă, atât omul cât şi natura înconjurătoare.
În anul 1997, cu harul lui Dumnezeu şi printr-un susţinut efort fizic şi financiar al creştinilor evlavioşi şi al micii obşti monahale (în vara acelui an săvârşindu-se şi primele călugării) au demarat lucrările de construcţie a unui nou corp de chilii ca întregire a ansamblului arhitectonic monahal. În 2001 noul corp de chilii a fost dat în folosinţă. Anul 2001 este şi anul resfinţirii bisericii mănăstirii ca urmare a împodobirii ei cu o pictură neobizantină, în tehnica fresco, biserica fiind de acum o adevărată Evanghelie în culori.
Din primăvara anului 2010 stareţa Mănăstirii este monahia Hrisostoma Cruşoveanu, iar părinte duhovnic al soborului de maici este Preacuviosul părinte Protosinghel Vartolomeu Bogdan.
Unul dintre cele mai tinere aşezăminte monahale din Arhiepiscopia Sibiului oferă o experienţă inedită pelerinilor, dar şi credincioşilor din localităţile apropiate. Pe lângă programul liturgic, atmosfera duhovnicească şi frumuseţile naturii, Mănăstirea Buneşti atrage pelerinii cu un Drum al Crucii realizat recent pe unul dintre dealurile ce veghează aşezământul şi pe care credincioşii îl parcurg rugându-se la fiecare dintre cele 14 popasuri.
Urcând spre crucea de la Buneşti, întâlneşti credincioşi din mai multe părţi ale ţării care experimentează acest pelerinaj duhovnicesc. La fiecare dintre cele 14 popasuri, oamenii se roagă la icoanele care Îl reprezintă pe Mântuitorul Hristos purtând Crucea spre Golgota. „Am simţit că urcăm spre Dumnezeu”, a mărturisit o credincioasă. „Nu suntem în Săptămâna Mare, dar m-am simţit ca în acea perioadă deosebită. Trebuie să avem mereu în suflet această trăire, nu doar o dată pe an”, ne-a spus unul dintre pelerini.
Locaţia deschide perspective duhovniceşti aparte. Aşezarea ei în apropierea unei şosele ne duce cu mintea la faptul că mănăstirile ne scot cumva din drumul firesc al acestei vieţi pământeşti şi ne aşază într-un loc unde dispar grijile lumeşti, freamătul cotidian şi neliniştea unei vieţi moderne. Când cobori din şoseaua naţională spre mănăstire, îţi dai seama că de fapt revii spre sursa vieţii, iar falsele aripi care încearcă să te ridice spre culmi luciferice se frâng în drumul de întoarcere spre Dumnezeu. Astfel de simţăminte te cuprind atunci când cobori spre Mănăstirea Buneşti, pentru a urca spre Dumnezeu.