Mănăstirea Dumbrava

Mănăstirea Dumbrava, situată la 55 de kilometri de Alba Iulia, a fost ridicată în numai un an şi jumătate şi rivalizează cu cele mai celebre aşezăminte de acest fel din ţară. Părintele Teodor Crişan, ctitorul locaşului, a reuşit această performanţă cu sprijinul financiar al jucătorilor din echipa naţională de fotbal a României. În prezent, mănăstirea este „casă” pentru copii orfani, bătrâni suferinzi şi chiar mame care au nevoie de ajutor.
Piatra de temelie a mănăstirii, care poartă hramul Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost pusă la 26 octombrie 1996 de către I.P.S. Andrei al Alba Iuliei, pe locul unde în anul 1703 preotul Ioan a fost martirizat pentru apărarea dreptei credinţe, fiind ars de viu într-o căpiţă cu fân. Mănăstirea este construită în formă de cetate cu clopotniţa la intrare şi biserica în centru. Biserica păstrează stilul românesc având pridvor, pronaos, naos şi altar.
În primii doi ani de construcţie costurile lucrării s-au ridicat la peste 200.000 de lei, cea mai mare parte din sumă reprezentând donaţii ale Generalului Iordănesc şi ale elevilor săi din acea vreme. „Nu a fost uşor să strângi atâţia bani, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în afară de fotbalişti, am mai primit sponsorizări şi ajutoare de la diverşi oameni de afaceri, de la instituţii şi am reuşit să ridicăm mânăstirea”, spune părintele Crişan. Ctitoria de la Dumbrava este numită de localnici şi „Mănăstirea fotbaliştilor”, datorită contribuţiei acestora la ridicarea sfântului locaş.
La mai puţin de 50 de metri de poarta mănăstirii s-a ridicat şi funcţionează Centrul Maternal „Sfânta Veronica”. De aseemenea, într-o altă clădire sunt adăpostite temporar mamele care, însărcinate fiind, sau aflate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă, său fiind alungate de la casele lor. În cadrul Complexului social „Sf. Veronica” de la Mănăstirea Dumbrava a luat naştere astfel un centru care funcţionează cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi al DGASPC Alba şi care are capacitate de adăpostire pentru până la 6 cupluri de mame cu copii. Centrul maternal oferă găzduire, hrană, asistenţă medicală şi consiliere cuplurilor mamă – copil, în cazurile acelor mame (în special al mamelor tinere) cu risc crescut de abandon.
Începută în 1998 şi finalizată în 1999, Casă de Tip Familial „Sf. Veronica” Dumbrava este cronologic al doilea centru înfiinţat care foloseşte oficial personalitatea juridică a parohiei în organizarea activităţii de ocrotire a copiilor. Aici sunt oferite servicii sociale pentru zeci de copii, orfani sau abandonaţi de părinţi. Acum aceşti copii au un cămin, o familie, cineva care să-i înveţe să iubească, să-i înveţe ce înseamnă viaţă, au o comunitate din care să facă parte. Nu mai sunt ai nimănui! Nu mai sunt „copii de la Casa de copii”! Sunt copii normali care locuiesc într-o comunitate în care sunt bine integraţi.
Tot la Dumbrava se află un căminul pentru persoane vârstnice înfiinţat în anul 2001 şi având capacitatea de găzduire pentru 10 femei. Din anul 2006 părintele Teodor a mobilizat patronatul local, autorităţile judeţene şi mulţi creştini de suflet ai mănăstirii iar în 2008 a inaugurat o nouă clădire frumoasă, aşezată într-un spaţiu pitoresc în apropierea mănăstirii Dumbrava, cu o capacitate pentru 50 de vârstnici, cel mai mare Centru de îngrijire pentru vârstnici. O parte dintre beneficiarii căminului se pot autogospodări însă alţii sunt imobilizaţi la pat şi au nevoie de ajutor. Atmosfera din mânăstire reprezintă pentru beneficiarii Centrului un mediu potrivit în care îşi găsesc liniştea şi pacea sufletească, alături de părintele Teodor, de maici şi de ceilalţi preoţi slujitori. În total, centrele sociale de la Dumbrava oferă servicii pentru circa 200 de persoane, copii, mame singure şi vârstnici. Pe lângă susţinerea pe care o oferă statul prin programele sociale este nevoie de alte resurse financiare pentru a acoperi nevoile acestui veritabil sat.
În biserica mănăstirii se află o icoana făcătoare de minuni. Povestea ei este prin ea însăşi o minune. „Icoană a fost găsită în tencuiala de pe bolta bisericii din Dumbravă, satul aflat peste deal de mănăstirea noastră. Fusese ascunsă acolo probabil de către credincioşi din cauza prigoanei religioase din trecut. Aflându-se într-o avansată stare de degradare, biserica a fost supusă unei refaceri în proporţie de 80 la sută. La reparaţii lucra o echipă în care se aflau şi câţiva sectanţi. Ei au găsit icoana într-o zi în care şeful lor, creştin ortodox, nu se afla pe şantier. Când au descoperit-o, au băgat-o în moloz, cu gând să o arunce. Dar nu au putut să scape de gunoi cu nici un chip. Li se tot spunea de către cărăuşi că va fi dus azi, că va fi dus mâine şi tot aşa. Era o zi frumoasă de mai când, aflându-mă şi eu acolo, am văzut ceva strălucind orbitor din moloz. Când m-am dus şi am îndepărtat cu mâna gunoiul, am văzut că era vorba despre colţul unei icoane a Maicii Domnului. Am ridicat-o, am curăţat-o şi am adus-o în biserica mănăstirii spre dreaptă cinstire. Iar cei care au găsit-o a doua zi au putut scăpa de dărâmătură. Se vede că Maica Domnului nu a vrut că chipul ei să fie aruncat, pierdut. Icoana datează dinainte de anul 1700, şi de când am adus-o aici au început să curgă şi minunile. De aceea la ea vine să se închine foarte multă lume”, spune părintele.