Moldova bisericilor de lemn

La Editura Trinitas a Patriarhiei Române a apărut recent volumul intitulat „Moldova bisericilor de lemn”. Autoarea volumului este Otilia Bălinişteanu.
În prefaţa cărţii este precizat faptul că bisericile de lemn din cele şase judeţe ale Moldovei, prezentate în volumul de faţă, constituie un important document al artei tradiţionale a lemnului din această parte a ţării.
Cititorii pot descoperi la pagina nouă argumentarea autoarei cu privire la demararea acestui proiect de redescoperire a locurilor şi tradiţiilor româneşti.
Aventura călătoriilor mele prin Moldova bisericilor de lemn, în vederea realizării de reportaje, s-ar putea rezuma aşa: o perioadă de patru ani, şase judeţe străbătute, 204 biserici văzute, peste 20,000 de kilometri parcurşi. Moldova bisericilor de lemn e un tezaur al României culturale şi arhitecturale, încă insuficient cunoscut, încă prea puţin exploatat, a evidenţiat Otilia Bălinişteanu.
Demersul de faţă constituie, de fapt, o încercare de a promova şi a readuce în atenţia publicului cititor vechile biserici de lemn ale Moldovei, intrate în patrimoniul naţional. Multe dintre acestea necesită reparaţii capitale de urgenţă, altele, aflate într-o stare bună, cu o istorie de veacuri în spate, sunt insuficient cunoscute. Toate, însă, merită atenţia şi grija noastră pentru că, prin pierderea lor, pierdem o bună parte din identitatea şi din istoria locurilor pe care au fost construite.
De-a lungul timpului, au existat o serie de cercetări legate în mod particular de bisericile de lemn ale Moldovei. Unele dintre aceste studii relevă faptul că pe teritoriul Moldovei ar exista, în prezent, în jur de 300 de lăcaşuri de cult din lemn, în timp ce numărul celor din piatră sau din alte materiale de construcţie, dar care sunt foarte vechi nu poate fi estimat cu exactitate.
Apariţia bisericilor de lemn a fost o practică adânc înrădăcinată în tradiţia românilor, graţie unei civilizaţii a lemnului foarte dezvoltate. Tradiţia ridicării bisericilor de lemn s-a dovedit foarte puternică în mediul rural până în a doua jumătate a secolului XIX. Din acest motiv ea şi-a lăsat amprenta asupra unor biserici din secolele XVIII, XIX şi chiar XX, ridicate din materiale mai durabile.